ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

17. Cayden

X Cu nouă ani în urmă X

Tata mă ia de după ceafă, ca pe un pui, blana mi se zbârleşte pe mine şi încerc să mă scutur din strânsoarea dinților lui. Sunt mare. Nu-i corect! Am zece ani!

O simt pe Esther pe undeva în apropiere. O să râdă dacă mă vede aşa, tras de tata ca un pui.

Tata mârâie şi mă muşcă mai puternic în semn de avertizare. Dinții lui nu sparg pielea, dar mă țin destul de tare cât să devina dureros. Mă opresc din zbatere şi încerc să negociez:

《Tati, te roooog. Nu vreau. Sunt plictisitoare. Poveştile alea sunt plictisitoare. Mă fac să adorm. 》

Tata ma eliberează brusc. Cad în bot. Nu mă aşteptasem să-mi dea drumul chiar atât de repede.
Tata îşi aduce botul spre burta mea. Îmbrățişarea mea e plăcută lupului meu. Îl iubim pe tati.

《Ce ți-a spus, azi-dimieață, Alpha Domina?》

Mă întreabă fără să-şi ia botul de pe mine.

《Dar sunt poveşti! Nu sunt reale. 》

《Cayden...》

Îmi simt urechile clăpăuge pe cap. Nu pot să ies atât de uşor din asta:

《Că pot să ies afară, la antrenamente, dar că trebuie să ascult legendele după aceea.》

Îmi trag labele prin zăpada și îmi aduc coada printre picioare. Pufnesc şi mă ridic, scuturându-mi zăpada de blana.
Mă întorc spre cărare când dintr-o dată ceva mă loveşte din plin.

《Haide, haide, haideee, întârziem, Deni!》

O muşc de braț. Incerc.
E mult mai rapidă decât pare, iar mirosul ei mă face să îmi pierd atenția pentru câteva clipe. De o vreme devenise din ce in ce mai greu să nu o observ pe Esther. Blana ei alba se amesteca cu a mea și ne făcea una cu zăpada.

Tata se ridicase în patru labe. Semn ca trebuia să mă mişc.
O rostogolesc pe Esther de pe mine. Sau cel puțin intenționez sa fac asta, dar ea mi-o ia inainte si mă afundă cu capul în zăpadă.

《Alpha》

O aud că-l salută pe tata.

《Esther, de ce nu eşti înăutru deja?》

Mă scutur de zăpadă şi îi urmăresc. Salt câteva pecete de gheață și mă țin în spatele tatei. Esther lasă un mârâit înspre mine, în timp ce tatei îi răspunde:

《Am venit după Deni》

Ne întrecem umăr la umăr, cine stă în spatele tatei primul, ăla câștigă.
Simt mirosurile altor lupi de cum ne apropiem mai bine de intrarea peşterii. Mă las câțiva paşi în spate.
Esther merge învingătoare înainte. Atât timp cât are spatele protejat, poate să fie în fața mea oricât vrea ea.
Tata simte mişcarea şi mă priveşte curios.
E o înțelegere în ochii tatei pe care nu o recunosc.

Gura asta de peșteră e la nivelul solului. Nu trebuie să urcăm pante, ca de obicei când vrem să intrăm în Saor.

Cărbuni încă luminează, nu au fost aprinşi de mult.
Restul copiilor prezenți sunt fie în forma umană sau de lup.
Nu avem haine la îndemână, iar în peşteră e frig.

《Rămânem in forma lupului》îi spun lui Esther.

Esther dă din coadă în semn de ,,da". Se aşeză într-un colț mai putin luminat.