ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

25. Cayden

Luna străluceşte peste boturile ridicate în urlete spre cerul întunecat al nopții.
Îmi trag ghearele prin zăpada bătătorită. Aerul rece de seară îmi umplea plămânii cu bătaia inimilor celor din jur.

《Urletul s-a dat. Să te văd ce poți.》

Lupul din fața mea îşi arcui spatele, blana ridicăndu-se în perii asprii deasupra coastelor sale vizibile prin stratul subțire de piele.

Lupul meu era vag interesat în provocarea din fața noastră. Ceva care să alunge plictisul.
Prima luptă de dominanță de când mă întoarsem. A durat trei zile până ce, în sfârşit unul dintre lupii tineri s-au hotărât să-mi amuze ziua cu ceva mişcare suplimentară.

《Mai multe fapte decât vorbe.》

Mârâii lupul înainte să sară înspre mine.  Majoritatea lupilor veniți să asistete la provocare erau in spatele meu, formând un cerc compact.
Își arătau susținerea şi încrederea că voi fi cel câştigător.
Doar câțiva lupi, pui abia ieşiți de sub laba mamei, stăteau zgâindu-se agitați din spatele lupului ce îndrăznise să mă provoace.

Îl străpung cu ghearele pe lateral. Îl trăntesc de pământ, zăpada îl face să alunece în inerție.
Lovitura e destul de puternică cât să-l amețească.

Lupul se ridică repede de pe jos arătându-şi reflexele bune şi dinții însângerați într-un mârâit deschis de provocare, spre mine.

Lumina lunii îl făcea să semene cu un cățel deranjat, din acela mic şi inofensiv ce le plac atât de mult oamenilor, care latră și nu mușcă.

De data asta nu mai sare să mă atace ci începe mersul în paşi, tiptil. Trăgea de timp.
Voia să pornească să ne învârtim unul după altul? Să îşi câştige timp pentru a-şi gândi următoarele mişcări.
I-aş fi făcut pe plac, măcar cât să apuce o zgărietură să-mi provoace, dar nu aveam timp pentru asta acum. Jocuri de lupi cu blana abia crescută. Am de pus la punct planuri, de revăzut contracte, de reluat contacte şi de  restabili echilibru în Saor.

Ce credeau?
Că o să mă întorc pe jumătate şchiop, orb şi fără coadă? Doar aşa ar fi avut o şansă dreaptă puiul ăsta la pretinderea pozitiei mele de succesor al Alpha-ului.

《Dani, termina repede aici. Axel spune că e urgent. Trebuie să te anunț că doctorul Serea e în Saor.》

La naiba. Las un lătrat afundându-i botul lupului în zăpadă.

《Unde e Esther?》

Vocea Laurei întârzie sa reapară în răspuns. O caut pe Laura prin multime şi nu-mi ia mult să o recunosc.
Ajunse în rândurile din față a spectacolului pe care îl dădeam, blana ei brună roşcată sclipea în broboane de sudoare. Zăpadă. Fugise până aici.
Era grav.

La naiba.
Puiul lasă un scheunat. Îl prind de după gât asigurându-mă că nu-i străpung vreo arteră importantă. Îl azvârl departe şi las un urlet spre lună.
Lupii îmi aprobă lupta şi câștigul urlând cu mine în cor.

《Alpha ce a spus de venirea doctorului?》

Laura îmi răspunde din spatele meu:

《Nu ştiu, Dani, Axel m-a trimis înspre tine cât mai degrabă. A zis să te găsesc.》

Mă desprind din cerc şi cu paşi calculați mă indrept spre Saor. E o artă şi în asta. Nu pot alerga, voi părea nerabdător în a se termina lupta, ceea ce miroase prea mult a laşitate pentru a ține.
Nici nu pot să rămân timp îndelungat după terminarea provocării pentru că voi fi considerat ca ranchiunos și însetat de violență.

《Dacă doctorul se atinge de vreun Oria fără consimțământul Beta-ului lor, va fi vărsare de sânge. Iar asta numai după ce Beta Oria va termina cu prima linie de forță ce-i atacă familia.》

Laura lăsă un miorlăit printre colți. Un sfert de râs, puțin sughiț:

《Esther, adică? 》

Vocea ei era incredulă. Nu o vedea în stare pe Esther de aşa ceva.
O vedea rece si distantă, dar nu crudă. Interesant.
Cât de mult timp la dispoziție a avut Esther cu Laura? Cât de mult i-a luat să o manipuleze pe Laura înspre a crede inocența lui Esther?

《Laura, aleargă înainte şi transmite-i mesajul lui Axel. Va ştii el ce să facă mai departe.》

Lupoaica se conformă fără alte suplimente. Se făcu nevăzută în noapte.

Intrarea în munte pe care am ales-o era destul de retrasă cât să nu fie aglomerată la ora asta şi destul de cunoscută cât să fie luminată de torțe şi întretinută.
Saor este un oraş săpat într-un munte. Intrările și ieșirele sunt numeroase și s-au format natural sau în urma săpaturilor noastre.

Una dintre problemele cele mai urgenete în cazul unui atac, Luna să ne ferească, o vor reprezenta căile numeroase de pătrundere în Saor.

Saor nu a mai fost activ implicată într-un război de peste câteva secole; tratatele încheiate cu kalu şi evitarea oamenilor ne-au protejat în feluri diferite și efective.

Ceva  mă facu să mă opresc.
Blana mi se ridică în atenție, ascultam încordat foşnet de frunze, paşi apăsați, respirație întreierată.

Oricine venea nu se ascundea. Îsi făcea prezența cunoscută.
Un lup ce nu vrea să fie auzit nu va face atât zgomot.
Mă întorc spre lupul ce iese din ascunzişul pădurii. 

《Axel, ce faci aici?》

Lupul mârâie legănându-se pe picioarele sale. E în semi-transfoemare. Picioarele alungite se contorsionează dureros, albul osului se face văzut. Pielea se leagă prea încet pentru a nu vedea carnea muşchiului pulsând.
Smoc de păr ciufulit şi şuvițe abia ieşite.
Axel se ridică în genunchi tinându-se cu brațele de trunchiul copacului.

《Tata, are audiență la Alpha. A primit aprobare. Sora lui Esther e acum cu el.》

《Laura tocmai a pornit să te caute. Mi-a trimis mesajul tău.》

Axel respiră cu guri grele de aer.

《Mesajul meu? Nu am mai văzut-o pe Laura de două zile.》

Las un mârâit să-mi alunece printre colți.

《Tu şi Laura o să aveți ceva explicații de dat.》

Axel dădu din mâini de parcă ar vrea să înlăture un gând supărător:

--Nu înțelegi. Lupii au aflat. Doctorii au anunțat întreg Saorul că un posibil leac stă în sora lui Esther. Se formează tabere, iar cei care vor să o protejeze pe Olivia de posibele consecințe ale experimentelor se pot număra pe o labă.

Axel vorbea cu gura umană scuipând printre dinți lichide ce îi rămăseseră blocate în coşul pieptului.

《Când au venit? 》

《Au ajuns la apus.》

La apus  nu am fost în Saor.
Eram în timpul luptei de dominanță… o distragere.
O distragere.
Aproape că zâmbesc.
Lupul tânăr a fost convis cel mai probabil de doctori sa fiu ținut la o parte sau intârziat.

《Ai nevoie de ajutor?》

Îl întreb privindu-l ghinuindu-se să se țină pe două picioare, dar el dă din cap în semn de nu.

O distragere.
Întrebarea era de ce? De ce ar crede că m-aş opune unei cercetări asupra lupoaicei?
Labele mi se încâlcesc în mers și aproape alunec in bot.
Nu ar avea vreun motiv sa mă țină la o parte dacă nu fac ceva căruia m-aș opune radical.