ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

41. Esther

Laura se îndreaptă spre noi. 

Ne-am pus din nou în mișcare. În mai puțin de două ore umane vom ajunge la piscuri, granița dintre teritoriul lupilor și a kaluilor aproape că se vede în zare.
Coama de păr roșcat îi e prinsă în creștet cu o fâșie de cârpă arsă la colțuri.
Nasul îi poartă peste de cenușă, obrajii îi sunt dați cu linii negre de cărbune. Cămașa gri îi alunecă de pe umeri. Salopeta albastră abia îi acoperă picioarele până la glezne.
Nu-mi întâlnește ochii, dar din determinarea cu care urcă poteca îmi dau seama că noi suntem ținta ei.

--Beta. E adevărat?

Dacă aș fi fost în pielea de lup, firele de păr mi-ar fi stat ridicate. Laura se oprește în fața noastră, ochii fixați pe Cayden.

--Ce să fie adevărat?

O interceptez. Cayden e ocupat. Vorbește cu părinții lui. Vestea se duce repede. Are privirea senină, de parcă se uită în gol. E așezat lângă mine pe stânca ce ne lasă să vedem poteca de sus.

--Că sunteți dagari. Nu doar unul, dar doi?

--Ce vrei Laura?

Își lasă umerii în jos. Capul ușor aplecat, gâtul expus. O poziție de submisivă.
O face intenționat? e întrebarea de milioane sau chiar se apleacă din teamă?

--Eu doar, doar, nu știu dacă e bine să mergeți mai departe. Adică atacul și focul și nu  nu nu e bine. Ceva nu e bine.

Cu greu scuipă cuvintele.
Clipește des. Înghite în sec. Îmi dau seama că am stat prea mult fără să-i dau un răspuns când își împreunează picioarele și simt iz de urină.
Îmi ridic palma.

--Ia-mă de mână, Lau, nu-ți fie teamă.

Își mușcă buza, dar își lasă palma rece să cadă într-a mea.

--Așează-te.

Se pune în fund pe un alt bolovan din fața mea.

--De ce ai venit cu noi? Trebuia să fi știut că excursia asta nu avea să fie o plimbare prin parc.

Dacă nu ar fi fost Olivia nici nu m-aș fi gândit să o fac. Viața surorii mele e un motiv destul de bun cât să mă facă să lupt cu kalu infestați și să sar prin foc. Laura își deschide ochii, bulbucați.

--A fost din ordinul lui Beta. Aw mă doare.

Îmi eliberez strânsoarea.

-- Dar nu erai obligată. Puteai să refuzi.

Lupii nu funcționau ca oamenii cu termene limită și comenzi respectate și duse până-n pânzele albe fără ca să fie de acord cel care trebuia să le îndeplinească.
Suntem o haită.
Alpha e conducătorul nostru, dar totodată și servitorul nostru. Suntem o haită, iar deciziile le luăm pentru binele tuturor, pe cât posibil.

《Esther; Alpha Domina vrea să vorbească cu tine.》

E singurul advertisment pe care îl primesc înainte să mă lovească vocea ei.
Mă dezechilibrez.
Cayden mă prinde la timp. Îmi trag brațul repede din atingerea lui, înainte ca alte gânduri să se scurgă spre Alpha Domina. Gânduri ce nu trebuie să fie știute.
Electricitate pocnește și se descarcă între noi.

《Alpha Domina.》

《Lup. Ce mai faci lup? 》

Inconștientă îmi ridic bărbia și-mi îndrept spatele. Nu e lângă mine, dar ajunge vocea ei pentru a-mi pune toți mușchii în încordare. Mă relaxez când realizez.