~1~

8.1K 296 16
                                    

[ ~ precizări ~

"_________" - o durata mai mare de timp ce a trecut.

Scris italic -precizări ale naratorului. ]

In urma cu 3 ani

LIVIA

Scoala a inceput in sfârşit. Sunt in primul an la liceu si asta ma bucura extrem de mult pentru ca pot fii si aici împreună cu prietena mea Madi . Ea imi este ca o sora din alta mama. Mai mereu imi petrec timpul la ea pentru ca imi place atmosferă familiei sale. Imi place cum se aseaza toti la masa si discuta de cum si-a petrecut ziua fiecare ,cum au seara lor in familie, cum sărbătoresc zilele importante. In schimb, la mine nu e asa, din cauza afacerilor parintii mei isi petrec mai tot timpul pe drumuri neputând sta cu mine. Dar asta nu ma supara prea mult deoarece tatăl meu ma suna foarte des întrebându-mă de şcoala, de cum ma simt si de cum imi petrec timpul cu prietenii mei, plus ca atunci cand ei vin acasa compensează toate serile in care nu sunt.

Toti suntem asezati in bănci aşteptând sa apara dirigintele. Din pacate niciunul dintre părinţii mei nu a putut ajunge, dar din fericire mama Mădălinei este aici pentru amândouă. Ea o înlocuieşte pe mama mea foarte bine cat timp ea este plecata.

Aud din spate cativa noi colegi ce rad . Imi intorc privirea la ei si ii vad cum rad de un articol ce il aveau pe telefon care includea numele meu de familie.

-Pot?  (Il intreb zâmbind, el facandu-mi semn din cap aprobator)

I-au telefonul si ma uit peste articol. Articolul era despre cum parintii mei divorţează. Asta nu are cum! Poate e doar un articol ce sa atragă cititorii,nu poate fi adevărat...de ce o fac? Ce motive au sa o facă? Nu pot crede asa ceva, totul era bine intre ei. Nici nu au discutat treaba asta cu mine si decid sa faca asta.

Rămân socata timp de cateva secunde si ies plangand din clasa ajungând afara.  Curtea liceului era pustie,sigur erau toți in noile lor sali de clasă, in băncile liceului bucurându-se de noii colegi in timp ce eu plâng din cauză unui articol poate neadevărat. Ma asez pe o băncuţa si lacrimile incep a curge fara oprire. Scot telefonul si il apelez pe tata fara a sta pe gânduri.

Convorbire telefonică

Tata: Alo!

-De ce ati facut-o? Nici macar nu ati vorbit cu mine! V-ați gândit cum ma voi simții eu? (Ii tip in telefon plangand)

Tata: Scumpa mea, aveam de gând ca eu si mama ta sa iti spunem despre asta.

-Nu e adevărat! Niciodata nu v-a pasat de mine prea mult si despre opiniile mele! Tot timpul sunteti plecati si nu ajungeti la evenimentele in care sunt inclusa, nici macar azi nu ati venit cand incep liceul !

Tata: Nu e adevarat scumpete,eu si mama ta te iubim, esti lumina ochilor noştri. Noi plecam ca sa-ti fie tie bine. In plus, nici noi nu am dorit sa se intample asta, dar s-a întâmplat.

Ma calmez si trag aer in piept. In capul meu sunt o multime de ganduri si de întrebări. La cine voi sta in custodie? De ce s-au despartit ? Care au fost motivele? De ce mi se intampla mie asta?

-Tata, cu cine voi sta?

Aceasta era întrebarea ce ma măcina cel mai mult.  Nu mai aveam vlagă,respiraţia era sacadata din cauza  ignetelor si suspinelor pe care plânsetul mi le provoca.  Simţeam frica şi nesiguranţă in corpul meu prinzand rădăcini dar motivul fiind unul vag. 

Tata: Mama ta a decis sa rămâi cu ea. Insa noi vom vorbi cum o faceam ca si pana acum si ne vom întâlni de cate ori vrei, draga mea.

-Nu vreau sa stau cu mama, eu vreau sa stau cu tine!

Stiu la ce va gânditi, de ce nu vreau sa stau cu mama mea. Pai...oricat de mult ii iubesc pe amandoi, cu tata m-am înţeles mai bine si mereu el isi dadea interesul in legatura cu mine ,in schimb daca ii spuneam mamei mele ca sunt bine ea ma credea, nu si-a dat seama niciodata cum ma simt cu adevarat sau sa-si dea interesul prea mult . Asa cum trebuie sa-ti dai pentru propiul copil.

Tata: Din păcate, puiule,asta a decis si judecatorul cu instanţa .Cand voi veni săptămână viitoare ca sa-mi i-au lucrurile pentru a ma muta, discutam mai multe. Te iubesc, puişor si imi cer scuze ca ai aflat asa.

Ii inchid si ma reintorc in clasa dupa ce imi revin. Prefacandu-ma ca nu s-a întâmplat nimic.

In prezent

A trecut si ziua asta care a avut aceleaşi întâmplări ca ieri, ca si săptămână trecută, ca si acum doua luni .

De trei ani o tin tot asa, ma trezesc, merg la scoala, vin si ma plictisesc pana cand adorm,ceva monoton pentru mine. Tot de trei ani am devenit rece, aroganta si indiferenta cu multe persoane, axandu-ma mai mult pe studii. Prieteni nu mai am. Am stricat orice legatura cu ei chiar si cu Madi. Nu imi e dor sa-i am langa mine. Sincer, acum încrederea unui om si dragostea ce o porti pentru acesta sau ce o poarta pentru tine imi sunt doar niste scene de actorie. M-am schimbat mult din cauza divortului, pot spune ca pe atunci eram o copila naiva care credea orice i se spunea si care ierta mereu greselile altora numai ca sa fie ei fericiţi, indiferent daca ea suferea. Insa, acum nu mai sunt asa. Nu as mai ierta greşelile ce mi le-ar face cineva.

Cu tatal meu nu cred ca am mai vorbit de doi ani si asta doar din cauza mamei mele care a rugat instanţa ca acesta sa nu mai ia legatura cu mine in niciun mod ,indiferent daca eu solicit o întâlnire cu el.
Acum ca am 17 ani si ca am mai crescut, mi-am dat seama de ce s-au despartit parintii mei. Nu e din cauza banilor sau ceva ce se întâmplă des familiilor cu bani, e doar din vina mamei mele care l-a inselat pe tata . O urasc pentru asta. De aceea m-am distanţat de ea, iar atunci cand vine acasa singura interacţiune pe care o am cu ea este atunci cand ne intalnim pe holurile casei. Am incetat sa-i mai zic mama doar ca sa vada ce rău mi-a facut inselandu-l pe tata,dar in curând voi împlini 18 ani ceea ce insemna ca voi putea pleca pe drumul meu,fara sa mai dau de familie sau vechi priteni.

Oricum, lăsând toate gandurile astea despre viaţa pe care am avut-o in anii trecuți ce ma dezamăgeşte,ma gandesc ca azi e vineri. Iar la cum decurg zilele mele de vineri am decis ca azi sa fac ceva mai special,sa ma uit la un film horror. Am avut de ales intre unul de dragoste, acesta horror si unul de comedie. Si cum filmele de dragoste le vad niste porcării de scenarii ce da oamenilor speranţa că li se poate intampla astfel de poveşti in viata lor amoroasă ce in final le-ar distruge viaţa ca vor sau nu si cel de comedie care e taiat din preferinte pentru ca nu vreau sa rad prosteşte din lucruri inutile, deci a rămas cel horror.

Imi deschid laptop-ul si dau drumul filmului sa înceapă. Ma uit pana la jumatatea filmului si dupa il intrerup. Personajele ma enervau,nu erau in stare sa prinda o creatura . Pana căutau, pana investigau, mai mare bataia de cap. Pun lapto-ul pe noptiera si cobor jos pentru un pahar cu apa. In timp ce-mi beau apa, imi apare pe ecranul telefonului o reclama cu un grup de asiatici. BTS pe nume, ce e asta? Boli transmise sau cum? Ciudat, cine stie in ce hal canta. Caut pe youtube si dupa ce le ascult cateva din melodiile mai mult vizionate imi dau seama ca nu imi plac. Urc sus si decid ca dupa ce imi mai citesc cateva file din cartea preferată "Logica sau destin" sa ma pun la somn.

Buna, am inceput aceasta carte pentru ca mi-a placut ideea asta.  Astept părerile voastre sincere despre aceasta carte.  💖

Sora cu fratii Park?            |editare|Where stories live. Discover now