~10~

3.6K 178 30
                                    


El pleacă din camera, iar eu ma asez pe pat plângând.  Ma urăsc ca am putut sa plang in fata lui.  Trebuia sa ma abţin.  Dau sa ma ridic de pe pat iar gândacul intra dintr-o dată in cameră cuprinzându-mi fata cu mâinile sale si ma sărută.  Ma trânteşte de perete si continua cu sarutul.  Încerc sa ma împotrivesc dar nu reuşesc.  Corpul nu receptiona cu ce voia creierul, cu toate ca simţeam ca inima mi se încălzeşte si imi arăta ca tot ce se întâmplă este bun, voiam sa ma înlătur.
Se înlătura din sărut cand simţim amândoi ca nu mai avem aer.

-Ce ti se pare ca faci?  (Il intreb restita)

Jimin:Nu m-am putut abţine! Uite, inima imi bate puternic cand te văd.  (Spune ai imi ia mana punand-o pe pieptul sau)  Înţelege te rog ca tot ce vreau este sa ne înţelegem. 

-Si daca vrei sa ne înţelegem, ma săruți? (Spun si il împing de langa mine)

Jimin:Nu e explictia corectă, dar deocamdată ramane aceasta. 

-Te rog sa ma lasi, nu schimbă cu nimic faptul ca m-ai sărutat sau ca mi-ai spus ce simți. Nu vreau sa am pe nimeni langa mine.  Sunt diferită faţă de alte persoane . Nu se stie cand pot rani o persoană. 

Jimin:Si daca vreau sa fiu rănit? 

-Ba nu, nu vrei! Pleacă te rog!

Jimin pleacă si raman singura.  Merg in baie unde imi fac un dus fierbinte ca sa-mi revin din tot.  Ies si ma bag la somn.

__________________

Ma trezesc si imi aduc aminte de ce s-a întâmplat seara trecută.  Inima imi bate cand ma gandesc la asta si simt fluturi in stomac.  Imi aduc aminte de sarut si simt cum buzele ma mănâncă.  Doamne...nu cred, nu vreau.  Nici nu vreau sa ma gândesc de la ce provin chestiile astea.  Ah...ce mi-a facut prostul asta....
Ma îmbrac si ma gandesc sa cobor jos ca sa-mi iau o cafea. Sper doar sa nu dau de gândac. 

Cum ies pe usa il vad pe gandac ca iese din camera sa.  Cand il vad, ma înroşesc si trec repede pe langa el nebăgându-l in seamă, chiar daca el imi spune 'Neata!'. Cobor jos unde ii zic angajatei sa-mi faca o cafea repede si urc sus ca sa merg in camera, dar il vad pe gandac cum coboară.  Ma prinde de mana cand trec pe langa el si imi zambeste. 

Jimin:Sper ca nu ai uitat ca in seara asta ma vei însoţi la petrecerea de la locul de muncă. 

-Stai liniştit! (Spun dupa ce imi dreg puţin vocea ca sa nu-si dea seama de ceva)

__________________

Ziua a trecut repede, e deja 19 si la 21 din cate stiu trebuie sa plecam la nu stiu ce eveniment .  Va trebui sa fiu acolo ca reprezentant al familiei gandacului ca sa spun cateva cuvinte despre cariera lui si despre el.  Slavă Domnului ca mi-a mai trecut din emotiile alea tâmpite de dimineaţă.
Imi fac un make-up cat de cat simplu, părul mi-l îndrept si ma îmbrac.Imi dau cu parfum, imi iau plicul, ma încalț cu pantofii si cobor jos.

Haine 👇

Ma aşteptam ca jos sa fie gândacul dar se pare ca e mai rău ca o fata

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Ma aşteptam ca jos sa fie gândacul dar se pare ca e mai rău ca o fata. 
Coboară dupa 5 minute in care astept si imi zâmbeşte de cand ma vede. 

-Am avut dreptate ca esti mai rău ca o fata.

Jimin:Nu mai spune....esti foarte frumoasă! (Spune  a doua propoziție dupa ce ma analizează. Se uita fix la mine ceea ce ma cam enervează, dar trec peste asta.)

-Mersi, pot spune ca la fel.  (Spun si zâmbesc scurt)

Jimin:Mergem? 

Dau din cap aprobator si ieşim afara unde ne asteapta maşina.  Gândacul se urca la volan si eu in dreapta. 
Dupa jumătate de ora de mers cu maşina ajungem la local unde cheiile gandacului ii sunt luate de un angajat al localului. Intram si imi face semn sa-l tin de bart, dar refuz.

Jimin:Unde te las acolo sa stai si sa nu faci vre-o prostie, mai ales cand o sa urci pe scena.  Nu vreau sa dau prost in fata celorlalti din cauza ta. (Spune zâmbind)

-Ok!

Nici nu ştii ce te aşteaptă...

Jimin:Hai sa-ti fac cunoştinţă cu ceilalţi membrii ai trupei.

Merg dupa el si ne oprim la o masa unde erau 6 tipi.  Cat de cat cunoscuţi pentru ca m-am interesat atunci de ei.  Un singur tip a fost dragut si care mi-a placut cum a cântat, de fapt facut rap. 

Jimin:Baieti, ea este Livia!

Toti:Buna!  Incantati de cunoştinţă. 

-La fel! 

Jimin:El este Jungkook, cel mai mic.  Este enervant ca tine. (Spune zâmbind) El Tae, Yoongi, Jin, J-Hope si Namjoon. Sper ca le vei putea retine numele. 

-Nu-l stiu nici pe al tau, dar in fine.  (Spun si eu zâmbind) Tu esti liderul nu?  (Spun si ma îndrept catre baiatul numit Namjoon, de altfel baiatul care mi-a atras atentia in melodiile lor. )

Namjoon:Da, imi pare bine ca am putut in sfarsit sa te întâlnesc. Jimin ne-a spus multe despre tine. 

-Interesant, asa-i gândac?  Sunt de spus lumii? (Il intreb sarcastic si zâmbesc)

Îmediat ce il intreb, unul dintre ei incepe sa râdă.  Imi face semn sa bat palma cu el dar il resping.  Cred ca era Jungkook. 

-In fine, imi place mult cum faci rap. De fapt, toti sunteti talentaţi, doar dragul meu frate nu face legătura între cântat si ţipat. 

Jimin:Ce faci?

-Conversez.  (Ii spun si ii zambesc in batjocoră)

Namjoon:Mersi, oricum sa stii ca si Jimin este foarte important in trupa noastră. 

Jimin:Hyung, stai linistit!  Vad ca-i arde de glume. 

________________________

Au trecut ore bune de cand petrecerea asta a început si observ ca nu se mai sfârşeşte.  Cred ca acum incep persoanele din familiile fiecăruia sa spuna câteceva.  Va veni si randul meu imediat. 

Jimin imi face semn sa urc pe scena ceea ce si fac. 

-Buna seara, sunt sora vitrega a lui Jimin, Livia Horan. Imi pare nespus de rău ca vorbesc in engleză, sper sa ma pot face înţeleasă.  (Spun partea asta cu zâmbetul pe buze) As vrea sa spun ca de doua saptamâni de cand sunt aici am putut sa-mi dau seama despre ce fel de persoana este Jimin.  Este o persoană buna, dar foarte enervantă câteodată si băgăreata.  Atata de băgăreata incat ar fi in stare sa sărute pe cineva ca sa afle tot ce e posibil despre acea persoană.  As putea spune ca a facut asta si cu mine, dar glumesc, binenteles. 

JIMIN

Jin:Ce face?

-Ah...strica, asta face.  Am rugat-o sa stea potolita, dar vad ca ii arde de glume!

Plec nervos de langa baieti si ii fac semn angajatului care anunta ce persoane sa urce pe scena, sa anunte pe altcineva.  Livia coboară si o prind de incheietura trăgând-o dupa mine undeva mai retras. 

-Te-am rugat sa stai potolită, nu o poti face?  Chestia asta înseamnă mult pentru mine şi tu vrei sa ma ruinezi?(spun restit)

Livia:Asta păţeşti daca m-ai sărutat. 

-Ok, poate ca a fost un lucru iesit din comun sa fac ce simt.  Imi cer scuze ca ti-am facut asta, ca mi-a pasat de tine si ca te-am târât pana aici.  Poti pleca... (Spun dezamăgit si plec)

Buna...stiu, e cam tarziu pentru postat capitole, dar ma stiti deja.  :))) Va pup si sper ca va placă capitolul! 😘  Urmează certuri...(mic spoiler)

Sora cu fratii Park?            |editare|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum