Sora cu fratii Park? |editare|

~21~

Capul il aveam pe pieptul sau ţinându-l strâns de mainicile camasii pentru ca ma speriasem. Imi ridic privirea catre a lui ce se uita la mine serios si ma dau de lângă el.

-Scuză-mă! M-am dezechilibrat. (Spun si mă asez pe canapea cu greu masând-mi glezna din cauza durerii ce o purtam )

Jimin:Daca nu esti atentă!

Spune restit si vine aplecandu-se pe vine in fata mea. Imi cuprinde glezna in mainile lui si o masează uşor.
Imi dau seama ca face asta forţat de aceea decid sa-i dau mainile la o parte chiar dacă atingerile lui imi făceau bine.

-Nu-i nevoie sa faci asta.

Spun mahnita si mă ridic dar ma dezechilibrez din nou pentru ca durerea persista in zona gleznei. Nu m-as mira daca mi-aş fi luxat-o la naiba.
Jimin ma prinde din nou si ma aşeza pe canapea.

Jimin:De ce trebuie sa fii mereu incapatanata? (Spune masandu-mi din nou glezna) Aşteaptă,nu-ti fac nimic rau.

-Nu e vorba de asta..nu vreau sa te simti nevoit sa faci asta.

Jimin:Nu fac asta de nevoie. Ma ingrijorezi! (Spune fara ca măcar sa se uite la mine)

Zambesc uşor la auzul cuvintelor lui, iar el fix atunci decide sa-si schimbe privirea catre mine. Imi vede zâmbetul si zambeste.
Sunt bucuroasa, atat de bucuroasa in cat as putea sa o felicit pe mama pentru mariajul ei.

Jimin:Crezi ca poti merge? (Ma întreabă si ma întrerupe din gândurile mele.)

-Da, cred ca sunt bine .

Ma ridic si plecam urcând in maşina. Porneşte si ajungem din nou la local unde suntem întâmpinaţi de mama si domnul Wong bucuroşi. Ii felicit pe cei doi fara o fărâmă de scârbă pentru ca Jimin m-a făcut bucuroasa cu acel zambet si merg catre masa unde trebuie sa stau alături de JiHyun care era asezat la masă cu Oh Ha Ni. Ei sigur au ceva si nu vor sa spuna. Oh Ha Ni nu ar fi acceptat sa vina ca partenera lui JiHyun doar pentru ca sunt prieteni.  Apare si Jimin la scurt timp dupa apariţia mea si se aşează lângă mine. JiHyun observa gestul lui si zambeste.

JiHyun:Va-ti împăcat?

Imi apare repede un zâmbet cand il aud pe JiHyun intreband, dar imi dispare tot la fel de repede după auzul răspunsului lui Jimin.

Jimin:Nu! (Spune sec si serios)

Ma ridic de la masa ducându-ma la baie spunând ca trebuie sa-mi aranjez machiajul. Imi dau lacrimile fara sa vreau,am crezut ca prin acel zambet e totul bine, dar se pare ca a fost doar un zâmbet amical, iar acele vorbe nimicuri.

JIMIN

Ma asez la masa langa Livia care pare a fi bucuroasa după ce i-am spus acasă. Micuta mea naivă, atat de mult imi e dor de ea. Cand am prins-o, până sa cadă ,am simtit nevoia sa o sarut si sa o strâng la piept, dar nu am putut. Trebuie sa vadă ca daca va continua sa reacţioneze asa si sa nu-i pese de lumea din jurul ei, ii va fi rău. JiHyun ne-a întrebat dacă ne-am împăcat iar răspunsul meu a fost instantaneu negativ . Livia a plecat imediat după ce m-a auzit.

JiHyun:Nu-ti vine greu sa o vezi asa?

-Ba da, dar trebuie sa se înveţe minte. (Spun neputincios)

JiHyun:Hyung! Poate ca nu a reacţionat bine atunci, dar sa nu mai vorbesti cu ea o săptămână si sa nu o bagi in seama e prea mult. Toata saptamana a stat închisă in casa si se auzeau noaptea plansete din camera ei. Tu chair nu ai de gând sa încetezi? Dupa ce ca suferă o mai faci si tu sa se simta asa.

-Crezi ca ar trebui sa o fac?

JiHyun:Ce întrebare,crezi ca ar mai trebui sa stai aici in loc sa pleci după ea?

-Ah...nici mie nu-mi place sa o am departe de mine, dar chiar nu mi-a placut comportamentul ei. (Spun si ma ridic nervos de la masă. Se pare ca tot eu sunt acela care isi va cere scuze )

Ma indrept spre baia femeilor si astept preţ de 5 minute, dar vad ca ea tot nu iese. Ma îngrijorează....spunea ca se duce sa-si aranjeze machiajul,cat timp ii ia? Ma uit in imprejur si nu observ oe nimeni,intru in baie si o găsesc pe Livia in fata oglinzii încercând sa nu mai plângă. Se uită surprinsă si confuză la mine ca si cand ce as căuta in baia femeilor.
Ma îndrept spre ea si ma uit neputincios. As vrea sa-i pun mana pe fata sa sa-i sterg lacrimile dar ma simt josnic pentru ca e târziu ca sa-i consolez rănile si pentru ca am lasat-o atata timp sa sufere mai mult dintr-o prostie.

-Ai păţit ceva? M-ai speriat mai devreme,cand aveai de gand sa ieşi de aici?

Livua:Tu iti bati joc de mine? Lasa-ma in pace! (Spune si isi ia lucrurile de pe blat)

-Stai! Nu ma face din nou sa ma ingrijorez! (Spun si o prind de mana)

Livia:Îngrijorare pe naiba! Daca-ti păsa nu stăteai supărat atâta doar dintr-o prostie. Crezi ca eu nu ma simt prost pentru prostia pe care am facut-o atunci? (Spune si isi ia mana din a mea si pleacă)

Stau câteva clipe in loc sa ma gandesc cum sa o fac sa nu mai fie suparata pe mine dar nu-mi trece nimic prin cap. Ies din baie înainte sa ma vada cineva si merg la masă unde Livia nu mai era. Ma uit in împrejur si n-o vad.

-Unde e Livia?

JiHyun:Pai am intrebat-o ce are si a spus ca nu prea se simte bine.Si-a luat haina si a spus ca se duce acasă.

-Pai si tu ai lasat-o sa plece asa? (Spun nervos)

JiHyun:Ce voiai sa-i fac daca se simtea rău? (Spune si el la fel)

Imi iau sacaoul de pe spătarul scaunului si fug pana la afara sperând sa dau de ea. O observ cum urca intr-un taxi.Urc repede in maşina si urmăresc acel taxi pana la destinaţie ,care nu era acasă ci un club. Coboară din maşina si intră in club asta făcând si eu in urma ei.

Buna dragii mei, sper ca va placut acest capitol in ciuda supararilor din el.  Va pup si noapte buna !  😘💖