Sora cu fratii Park? |editare|

~27~

JIMIN

Livia a plecat. Ma urăsc, imi ies din minți. Nu pot sa-i zic Liviei de chestia asta pentru ca sunt întocmai cum a spus si ea, un om jalnic.  Ce sa fac acum?  Nu o pot lăsa sa plece, chiar nu pot! Si daca nu m-ar asculta si ar pleca, eu doar as vrea s-o mai vad odată până ma va părăsi. Ma urc in maşina si dau sa ies din curte dar apare Seoulgi in fata mea zâmbindu-mi.  Urca in maşina si da sa ma sarute dar eu ma inlatur.  Ce as vrea ca fata asta sa dispară in momentul ăsta. 

Seoulgi: Ce s-a intamplat?  Am vazut-o e sora ta ca se urca intr-un taxi cu niste bagaje. Pleacă? 

-Da, si nu pot lăsa sa se întâmple asta. (Spun si pornesc catre aeroport in urma ei)

Ajung la eroport si ii spun lui Seoulgi sa astepte in maşina cat timp eu ma voi duce dupa Livia.  Intru in eroport si ma uit dupa ea, o vad la verificarea  biletelor, chiar la îmbarcarea in avion si o strig,dar in zadar pentru ca ea nu ma aude.  Alerg spre ea si o mai strig odată înainte sa plece.  Se opreşte si se întoarce uitandu-se la mine care deja ajunsesem la ea. 

-Te rog, nu pleca!

Livia:Jimin,nu mai am de ce sa stau. Am fost naivă ca am stat pana acum si ca te-am crezut.

-Daca nu o faci pentru mine, atunci rămâi alaturi de mama ta. 

Livia:Tu te auzi?  Ti-ai batut joc de mine pana acum si mai ai curajul sa si vi dupa mine...sa-mi spui sa rămân alaturi de mama.  (Spune cu lacrimi in ochi.  Dau sa o îmbrăţişez dar ea ma împinge)  Te rog, te aşteaptă prietena ta!

Jimin:Te rog, lasă-mă sa te simt putin înainte sa pleci daca nu vrei sa rămâi, mititica mea. (Lacrimile imi surpind obrajii si vorbele imi ies in şoaptă) 

Ea isi pierde reţinerea lacrimilor in fata mea si da sa  înainteze  in fata mea tremurând, dar se opreşte cand o vede pe Seoulgi. 

-Scuze, nu pot.  (Spune si-si sterge lacrimile) 

Seoulgi:Iubitule! (Spune zâmbind si ma prinde de mana) 

Rămân asa pentru ca era clar ca Livia nu va mai crede nici macar un cuvânt din ce-i voi spune si ca e mai bine sa plece decat sa asiste la tot ce se va întâmpla in continuare, dar imi iau mana din strâmtoarea lui Seoulgi si o îmbrăţişez pe Livia. Ii şoptesc la ureche ca-mi pare rău si o sărut pe frunte aceasta uitându-se cu greu la mine.  Se înlătura de lângă mine si pleacă.  Gata, am pierdut-o.

Ii fac semn lui Seoulgi sa plecăm si înaintez spre maşina.  Urc in ea si Seoulgi dupa mine si pornesc catre casa ei.  O las si ma duc direct la unul din hotelurile tatei,la bar.   O sa-mi inec amarul in băutură, macar atat pot face la ce laş sunt. Mi-am rănit frumoasa, mititica,am făcut-o sa ma urască, sa nu se mai uite la mine si sa plece de langa mine.  Nu mai sunt in stare nici sa ma gandesc la cuvintele care ma descriu in acest moment.  Stiu doar ca ma urasc.  Ma intreb cat va trebui sa ma prefac cu relaţia intre mine si Seoulgi. 

________________

-Aishh...ce ma doare capul.  Am chef de distractie, sa ma distrez, mai ales acum ca sunt singur,ca sunt un prost singur cuc de prima clasă.  Seoulgi, nimic!  Ea este un nimic pentru mine, fani stupizi.  Nu se lasa pana cand nu-mi distrug viața.  Imi vreau mititica! .........aahh, uite-l pe fratiorul meu, JiHyun.  Ce faci?  Tu stii ce a facut fratele tau mai mare? 

JiHyun:Stiu ce ai făcut, hai acasă acum.

-Pai daca ma vede tata cu Sara?  Nu!  Va trebui sa le explic si daca le spun, se vor supără. 

JiHyun:Ca bine zici, atunci hai intr-o camera din hotel. 

-Nu! Managerul o sa-i spuna tatei de starea mea, hai la băieţi, la mine acasă.