Sora cu fratii Park? |editare|

~11~

LIVIA

Imi simt inima cum sufera de durere si cum bate din cauza faptului ca ma simt vinovată. 
Il prind de mana si el se opreşte uitandu-se la mine.

-Jimin...eu ,nu am crezut ca te vei simţi așa.  Imi pare rău!

Jimin:Incetează! Nu încerca sa-ti bati joc din nou. Pleaca. (Spune şi pleacă nervos)

-Dar nu...ok.  (Spun si plec)

Ies din local si incep sa merg pe jos pentru ca nu am chef sa chem un taxi. 
Ma simt super rău pentru ca l-am facut in asa fel incat sa nu ma creada. Mai bine stateam la locul meu si nu faceam nimic.
Dar nici nu stiu de ce imi pasa atat de mult de el.  El e cel care a început cu sarutul, mi se pare normal ce am făcut  sau cel puţin asa cred.  Ah...ma urasc, imi vreau viata monotonă din nou!  Astea se intampla doar din vina mamei..sau a mea. Ah...chiar nu ştiu!
Ca vorbind de lup, vad ca ma suna mama.  Ii răspund.

<<Convorbire telefonică >>

Mama:De ce l-ai facut de ras pe Jimin la intalnirea companiei ?  Tu chiar nu te poti stăpânii?  Nu ai limite?  Mai bine rămâneai in România, nici nu meriți sa ai o familie langa tine la cum te comporţi!

-Am vrut eu o familie?  Tu ai vrut ca eu sa vin aici.  Si da, nu am limite cum nici tu nu ai!  Daca aveai limite iti vedeai de familia ta .Prima familie, nu asta. 

Mama:Daca o sa continui tot asa o sa te duc la orfelinat.  Nu pot suporta ca o mucoasa ca tine sa-mi vorbeasca asa şi care sa ma răsplătească asa dupa tot ce am facut pentru ea. 

-Ce ai facut?  Ca m-ai lasat baltă si pe mine si pe tata?  Ca am rămas cu o boala pe viata din cauza ta?  Spune!  Daca e vorba de asa, da,iti multumesc ca mi-ai ruinat viata! (Ii tip in telefon si închid)

<<Sfârşitul convorbirii>>

Lacrimile imi dau navala asupra chipului.  Cred ca in seara asta se va termina cu tot.  Chiar daca as fi vrut sa scap din chestia asta nu o s-o fac.  Nu voi putea, viata imi rezervă doar probleme.  M-am săturat! 
M-am saturat sa ranesc pe toata lumea.

Chem un taxi si ii spun sa ma ducă acasă.  In timp ce mergeam cu taxi-ul vad ca traversează in pod.  Ii spun şoferului sa opresca ca voi coborî . Ii dau banii si cobor din maşina.  Ma duc langa balustradă si ma uit in jos sa vad cat de mare este distanţa pana jos.  Ma asez jos langa balustradă si incep sa ma gandesc la tot.  Daca sa o fac sau nu. Daca am dreptul la viata sau nu, daca mi se va schimba viata cu ceva sau daca nu.  Dar sigur răspunsul la toate aceste întrebări este negativ.  As vrea sa-mi spun ca da, totul va lua o intorsatura cu timpul, dar nu cred asta,nici macar puțin. Viata mea s-a născut un eşec, se va sfârşi un eşec.
M-am imaginat o singură dată cum ar fi fost daca era fericită si dacă traiam intr-o familie care se iubesc dar nu am mai făcut-o, stiu ca asta nu mi se va întâmpla. Ma mai gandeam si la familia Madalinei, o invidiez. Mi-a fost întotdeauna frica de realitate dar totuşi am dat mana cu ea.  Imi scot telefonul si il sun pe Jimin.  Acesta imi răspunde rece. 

<<Convorbire telefonică >>

Jimin:Ce vrei?

La auzul cuvintelor lui incep a-mi da lacrimile mai rău.

-Imi cer scuze ca m-am comportat asa cu tine.  Ti-am spus ca sunt un eşec pe acest pământ. Ti-am spus ca te pot răni dar nu m-ai ascultat. Oricum, tot ce vreau sa spun este ca totul va lua sfârşit chiar acum.  (Incerc sa spun printre plansete)

Jimin:Livia, te simti bine?  Unde esti?

-Nu contează, stiu doar ca dupa ce voi face lucrul asta va fi mai bine.  Nu voi mai deranja pe nimeni . Imi pare nespus de rău ca ti-am dat batai de cap.  (Spun si închid )

<<Sfârşitul convorbiri >>

Ma ridic de jos si incerc sa trec de partea cealaltă a balustrazii ceea ce si fac.  O apelez  pe mama si imi raspunde intr-un sfârşit. 

<<Convorbire telefonică >>

- Mamă, am vrut doar sa ma iubeşti ca orice mama pe copilul său! Am vrut doar ca atunci când iti spun mama, sa o fac din tot sufletul. (Spun si inchid apelul)

<<Sfârşitul convorbiri >>

Las telefonul sa cada in apa imaginandu-ma pe mine.  Căderea pare atat de lină.  Nici un impact, nici o persoană careia sa-i pese de el, la fel ca mine...
Imi ridic privirea catre cerul care era plin de nori. Dadeau impresia ca se vor elibera de picăturile de ploaie îmediat ce ma vor vedea cazand in apa. 

Sa lupt si sa trăiesc sau sa mor? Mai bine mor...
Incerc sa nu ma tin si sa ma las usor pe spate. 
Va fi uşor, se va întâmpla repede...ma las pe spate si ma las un voia aerului...

Buna dragii mei!  Sper ca va-ti bucurat de acest capitol pentru ca este unul in care s-au întâmplat multe ca si in următorul de altfel.  Sper ca va placut si cu melodia  ,eu zic ca este o combinatie plăcută. 
Lectură frumoasă in continuare! ❤