Sora cu fratii Park? |editare|

~3~

Cobor jos unde ma aşteaptă JiHyun pe canapea.  El era îmbrăcat cu uniforma şcolii . Imediat ce ma vede imi zambeste si se ridica de pe canapea.

JiHyun: Gata? 

Aprob  iar el imi face semn sa ieşim ,făcând cum imi spune.  Dupa 2 minute de aşteptare in fata usii apare intr-o maşina neagră ce era condusa de el. Imi face semn sa ma urc si asta fac. 
Imediat ce urc  imi aduc aminte ca sunt in splendorul moment al lunii in care trebuie sa am niste mici chestii la mine.  Imi scot caietul din rucsac si il pun pe bordul maşinii ca sa caut acele întrebuinţări. Caut in toate buzunarele si le găsesc de abea in ultimul locușor din rucsac, cand nu mai aveam speranţe ca le voi gasii.

JiHyun:Ai gasit ce căutai? (Ma întreabă fara ca macar sa imi arunce o privire)

-Mhmm..da! 

Dupa ce se lasa liniştea de mormant intre noi, el decide sa dea drumul radioului lasand pe o melodie. Era melodia ce am ascultat-o in seara aceea.  Sa nu imi spui ca e cunoscută aici, ma amuză chestia asta. 

-Se pare ca melodia asta e bună de ceva. (Spun zambind)  Prima impresie ce am avut-o cand am ascultat-o a fost ca acei baieti au niste voci pitigaiate. Sunt singura care i se pare asta ?

JiHyun incepe sa rada zgomotos la auzul cuvintelor mele. Nu inteleg de o face cu atata pofta.

JiHyun: Unul dintre acei baieti este fratele meu. In plus, daca vrei sa supravietuiesti in şcoala asta ar trebuii sa nu spui nimic rău despre ei pentru ca toate fetele sunt fanele lor. (Imi spune zambind)

Wtf! Unul dintre acei baieti este fratele lui?  Am dat-o naibii, am mai si scos porcarii din gura.  Bravo Livia, iar ti-a luat-o gura pe dinainte!

-N-am stiut ca unul dintre ei e fratele tău.

JiHyun: Nu e nici o problemă, nu aveai de unde sa sti! 

Ii zambesc scurt ruşinată si cobor din maşina dupa ce imi explica pe unde ar trebuii sa o iau ca sa merg la cancelaria profesorilor. Fac întocmai si întreb de profesorul Kim Hyung Sok ce cred ca imi va fi diriginte. Dupa 5 minute de aşteptare apare un profesor in fata mea.

Prof. :Buna ziua, tu trebuie sa fii Livia Horan, zic bine?

-Da, buna ziua!

Prof. : Te voi însoţi pana la sala ta de clasa unde te voi prezenta noilor tai colegi si unde iti vei alege un loc unde sa stai.

Iesim din cancelarie si mergem pe holurile şcolii.

-Desigur, va mulţumesc!

Prof. : Am observat ca la scoala de unde provii ai avut note excelent de bune.  Ma bucur, esti o bila alba adusă liceului nostru. (Imi spune zambind cald) Sa stii ca daca vei avea nevoie de ajutor in legatura cu ceva sunt mereu sus in sala profesorilor . Apropo, uniforma in  liceul nostru este obligatorie,de aceea cand iti va sosi va trebui sa o porti neconditionat! Stii, liceu nostru este unul de renume, ba chiar cel mai  bun si sofisticat liceu din țară.  A fost înfiinţată de noul tau tată sau sa zic chiar tatal tau ,ca un pionier al programelor de studii profesionale în Coreea.  Motivația tatălui tau a fost de a satisface cererea tot mai mare la nivel mondial pentru institut academic internațional.  Oricum, sper sa te acomodezi rapid cu acest sistem şcolar. 

-Va mulţumesc, asa voi face.

Imediat ce ii raspund ne oprim in fata unei usi numerotate "18C" unde intrăm. Cand ne vad ,toti se aşează grabiti la locurile sale privindu-ne ciudat, mai ales pe mine . Unii incep a bufnii in râs, unii dintre baieti făcându-mi cu ochiul, altii strambandu-se la mine, unele fete cu pompoane in cap si tot felul de chestii colorate prin jurul lor.  Mai rău ca la grădiniţă, o gramada de hormoni proşti incontrolabili. Asta-i sigur!