Livia Horan este o fata care locuieste singura in casa parintilor săi ce au divorţat in urma cu 3 ani din cauza unor certuri pe tema afacerilor. Ea este deşteaptă, frumoasa, talentată, dar rece si aroganta cu multa lume din cauza divortului ce a af...
Nu-mi vine sa cred ca tata m-a pus pe mine sa ma ocup de proiectele in raport cu firma mamei si a domnului Park Min Wong. La fel cum nici nu-mi vine sa cred de ce tocmai cu mama s-a gândit sa faca acest parteneriat .Erau alte mii de firme afaceriste in care sa investească in lume, iar el a ales-o pe aceasta. Nu am acceptat asta prima data, mai ales cu gândul ca va trebui sa merg in Coreea de Sud si pentru ca tot ce e posibil sa-l întâlnesc pe Jimin, dar am acceptat pentru tata a spus ca asta ar aduce mult succes firmei, iar cum sunt sefa departamentului de producţii si asociaţie imi doresc asta mai mult decât orice. Ii stiu planul decurgerii acestui proiect si tot ceea ce sper este sa fie bine ambelor firme nu numai a tatei, asta daca Domnul Min Wong va respecta cerinţele minime ale tatei. Dupa ce am terminat liceul, m-am inscris la doua facultăţi terminandu-le si intrand direct in afacerile tatei. Nu pot sa spun ca sunt pricepută, dar sunt asul tatălui meu cand e vorba de parteneriat, pentru ca pot întoarce orice contract in favorea noastră astfel castigand un profit mare in jur de 67% din actiuni in mai puţin de jumatate de an. Am facut cele doua facultăţi in America, unde stau acum cu tatăl meu. Una de drept, iar alta de managment in avansare. Am fost primita imediat cu bratele deschise de catre tatal meu cand am sosit in America, dupa plecarea mea de lângă mama. A fost bucuros sa ma vadă.
Sunt in Aeroportul Newark aşteptând sa urc in avionul catre Seoul. Stiu ca-mi va fi greu, mai ales cand am sa-l vad pe Jimin, dar trebuie sa rămân rece si sa ma comport normal si distanta fata de el. Mai ales ca acum el este un bărbat însurat, iar eu doar sora lui vitregă. Nu pot spune ca nu mai am sentimente pentru el pentru ca am încercat atât de mult sa le distrug, alung si n-am putut-o face in întregime. Oricum, aceste penibilitati nu-mi vor sta in cale. Cand e vorba de de parteneriate , sunt in stare sa fiu cea mai vigilenta si rautacioasa persoană in scopul de a le realiza in favoarea mea. Ma voi caza la un hotel, unul de-al al domnului Min Wong pentru ca a insistat odată ce a vazut ca nu ma voi întoarce in acea casa ca sa locuiesc din nou cu mama mea. Acum sunt mai mult decat o persoană majoră ceea ce înseamnă ca alegerile mele sunt cele mai importante in viata mea.
___________________
Am ajuns in Seoul acum 2 ore. Dupa ce avionul a aterizat, iar eu am iesit din aeroport, am fost dusă cu o maşină la hotel. Ma gândeam ca poate mama se va afisa in fata mea la iesirea din aeroprt, asta doar ca sa se prefacă in fata domnului Min Wong, dar nu a fost asa. Mai bine! M-am simţit mai bine fara scenariile ei dezgustatoare. Oare ea nu-si da seama ca oamenii observa si ca sunt degustati,ca ii îndepărtează? In fine...nu-mi bat capul cu asta,trebuie sa merg la firma si sa fac cunoştinţă cu managerul asociatilor de la firma domnului Min Wong. M-am pregatit, iar cum şedinţa este la 16:00 ,am sa iau maşina ce mi-am cumpărat-o pentru a ma deplasa mai uşor la intalnirile de afaceri si nu numai.
Haine ⇩
Oops! Bu görüntü içerik kurallarımıza uymuyor. Yayımlamaya devam etmek için görüntüyü kaldırmayı ya da başka bir görüntü yüklemeyi deneyin.
Urc in masina si pornesc către firmă. Ajung ,parchez maşina si intru in firmă lejer. Urc in lift si ies din el cand ajunge la etajul departamentului de partenariat. Imediat ce ies din lift tot personalul ce se afla acolo isi fixează privirile pe mine încercând sa-si dea seama cine sunt. Isi spuneau in coreeană unul celuilati cine as putea fii, altii stiind deja răspunsul impartansindu-l si celorlalţi. Nu-i bag in seamă si ma indrept spre mica recepţie ce era pe hol , intreb unde este biroul sefului lor, iar acea fata imi raspunde că drept in faţă. Dau sa ma îndrept direct spre birou cand imi apare in fata JiHyun. Cand il observ rămân surpins placuta de revederea lui.
JiHyun:Livia,ce ma bucur sa te vad! Ce faci? (Ma intreaba bucuros si ma îmbrăţişează)
-Cu afaceri. Tu? (Spun la fel)
JiHyun:Bine, la muncă. Lucrez aici ca asistent al sefului de parteneriat. Tu de ce ai venit de abea dupa 4 ani?
-Tatal meu vrea sa fie asociat cu tatal tau. Stiu, ciudat. (Spun zâmbind) Oricum, eu doar am venit sa ma ocup de acest parteneriat ca dupa sa ma intorc in America pentru celelalte proiecte.
JiHyun:Mi-a fost super dor de tine!
-Si mie. Apropo, Ha Ni ce face?
JiHyun:Bine, si-a deschis un boutique cu haine in centrul Seoul-ului. Ii merge destul de bine, dar nu poate face prea multe eforturi pentru ca astfel i s-ar întâmpla ceva copilului nostru. (Spune mai mult decat mandru si bucuros)
-Este însărcinată? Ce drăguţ, sa va trăiască.
JiHyun:Da, acum cred ca te retin. Poate iesim toti trei la o cafea duminica asta, vorbim mai multe atunci.
-Sigur, mi-ar face plăcere!
Il îmbrăţişez pe JiHyun si ma îndrept spre biroul in care trebuia sa intru de acum 5 minute. Nu-mi sta in fire sa întârzii la întâlnirile de afaceri, dar acum a fost mai important sa vorbesc cu JiHyun.Deschid usa si intru in birou unde zăresc un om băgat mai mult decat cu gândurile in foile ce le deţinea pe birou. Vad ca nu ma observă si ma fac observată printr-un salut specific coreenilor. Acesta isi ridică capul din fişe si de abea acum observ ca este defapt Jimin. Inima mi se opreşte preţ de câteva secunde. Rămân tăcută si el la fel la vederea mea. Dupa ce observ ca tot ce se întâmpă este prea ciudat imi revin si ma aşez pe canapeaua ce era in acel birou. Isi revine si el si se aşează in fata mea.
Jimin:Livia, nu credeam ca am sa te mai văd! (Spune cu zambetul pe buze)
-Daca am putea te rog sa ne concentrăm doar pe muncă... (Spun încercând sa schimb subiectul)
Jimin:Hmm....sigur. Tu esti reprezentantul firmei parteneriate din America? (Întreabă intelegandu-mi direcţia)
-Da. Daca nu te deranjez,as dori sa-mi dai contractul ca sa-l pot citi si sa vad daca-mi pot continua treburile.
Acesta se ridica de pe fotoliu si imi înmânează un dosar ce-l ia de pe birou.
Jimin:Acesta este. Este unul care speram sa-l încheiem in relatii bune si termeni convenabili.
-Sigur, daca costurile si serviciile vor fii bune, asa va fi! (Spun si ma ridic sa pot pleca, dar Jimin ma prinde de mana)
Jimin :Aşteaptă! Nu putem vorbi undeva la o cafea sau ceva? Măcar sa clarificam totul intre noi. (Spune mâhnit)
-Nu e nimic de clarificat. Totul a devenit clar din momentul deciziei tale.
Jimin:Nu a fost decizia mea, asta incerc sa spun! Asta doar daca m-ai asculta! (Spune încercând sa ma convingă)
-Tu doar rămâi alături de sotia ta! (Spun si plec din acea incapere ce deja devenise tensionată)
Ma simteam mai mult decat sufocată acolo. Ba de emotiile dorului, ba de frică, iubire si dezamăgire. Toate la un loc. Ma sufocau toate, plus cuvintele lui Jimin care nici la momentul de fata nu-mi par credibile. Toate proneau spre mine ca nişte săgeţi, unele mai ascutite ca altele si toate oprindu-se intr-un singur punct, inima. Am sa ma tin cat pot de tare incat sa nu-mi mai repet greselile de pana acum.
