ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

15. Cayden

Îmi trec ghearele printre barele cuştii. Puiul de lup mi le atinge cu lăbuță lui moale, scuturându-şi blana în supărare şi amuzament totodată, de fiecare dată când se agață în ghearele mele.

Am mâna pe jumătate transformată. Lupul mi-e la suprafață şi poate simți îngrijorarea, durerea şi suferința ce se adună în jurul meu.

Îmi întorc capul spre Alpha, acesta îşi lasă o mână puternică pe umărul meu, privindu-mă aşteptător.

Îi ciufulesc blana puiului, mângâindu-l pe creştet.  Puiul lasă un strănut puternic. Picături de sânge îi pătează blana botului.
Puiul e prea distras de jocul nostru ca să observe.
Dă din coadă şi miorlăie când mă vede că mă îndepărtez de cușca lui.

--Starea lor e îngrijorătoare, dar nu finală. Vulpinismul e abia la început. Dacă găsim un leac, poate îl vor prinde cât să se refacă.

Îi spun tatei simțind ochii puiului pe ceafa mea.
Eram înconjurați de cuşti în camera asta.
Toți cei care au fost depistați de vulpinism în ultimele săptămâni erau aici.
Alpha îşi strânse buzele gânditor. Priveşte în gol când îmi spune:

--Majoritatea sunt pui, Cayden. Abia pui şi sunt deja luați de boală. Doctorii mi-au spus că sunt mai multe cazuri de boală la infanți decât la adulți. Vulpinisuml ne taie până la os, atacându-ne cei mici.

Vocea tatei suna antică.
Bătrână şi neajutorată.
Disperarea şi furia îmi făceau lupul să stea în picioare atent la orice dușman ce s-ar putea apropia.
Dacă boala ar fi avut o formă, dacă ar fi o altă vietate mi-aş înfinge dinții în jugularul ei şi a-şi scutura cu întreaga mea forță.
Uşa se deschise cu forță.
Gardienii erau pe poziție.
Fiecare gardian trecuse de la o cuşcă la alta, vorbind cu lupii şi alintându-i cum puteau.

Când doctorul Sera intră, îl simțiseră că venea spre noi de când puse piciorul în hol, se aliniară cu toții în poziție de atac.

Ținea în mâini o planşă şi câteva foi proaspăt scrise.
Ochii lui erau luminați cu o scânteie, ce dacă n-am fi ştiut mai bine am fi considerat-o nebunie.

--Veniți cu mine pentru un moment, Alpha, Beta.

Îl urmarăm pe doctorul Sera într-o cămară strâmtă care era izolată fonic.

--De ce a trebuit să ne ne ascundem de restul gardienilor?

Tata întrebă nerăbdător.
Nu aprecia secretele. Mai ales în mijlocul haitei.
Doctorul se legănă pe călâie şi vârfuri, un gest atât de obişnuit în Axel încât nici nu-l mai observasem.
Însă lupul tatei se agită din cauza mişcărilor lui.
I-am pus o mână pe brațul doctorului oprindu-l.
Furia Alpha-ului nu e o frumusețe să o experimentezi chiar şi din greşeală sau neatenție.

--Am decodat rezultatele analizelor.

Nu era nicio întrebare cum au reuşt atât de repede.
În ultimul deceniu întreaga medicină a lupilor se dezvoltase și se concentrase enorm de mult în domeniul circulației sanguine şi al geneticii.

--Fata mică, e predispusă la infecție. Cel mai mic contact și e ca și rezolvată.

Se referea la Olivia, sora lui Esther.
Am inspirat sever. Aerul tras dintr-o dată îmi făcuse plămânii să ardă. Întâmpinam durerea

--Dar stați, e infectată sau mai bine zis a fost infectată. Încă nu sunt sigur, dar cred că se vindecă.

--Ce vorbeşti acolo?

Alpha șuieră, neclintit din poziția lui. Amenițare ieşiea din tata prin toți porii săi. Dacă nu l-ai fi auzit vorbind ai fi zis că e adormut pe picioare.
Doctorul nu observă însă, continuând pe aceași voce placidă:

--Fata avea celule afectate care îi acaparaseră secvențe, dar se pare că ceva a contracarat înmulțirea celulelor problematice şi infectarea celor noi. Nu ştim încă dacă are legătură cu alimentația ei, gena ei sau orice alt factor.

--Astea sunt veşti ce ar fi trebuit împărțite cu restul haitei. De ce nu ai spus pe față veştile, doctore?

Întrebarea tatei avea rost şi eram curios ce va răspunde doctorul.

--Pentru că am găsit secvențe genetice în sângele surorii care nu apar la alți lupi. Sau cel puțin nu la lupii contemporani.

--Tot ce e posinil. E un dagar.

Doctorul zâmbi cu gura larg deschisă.

--Nici tu nu le ai, Beta, iar tu ești un dagar, nu?

--Vorbeşte direct fără ocolişuri!

Mârâi Alphă.
Ghearele mele se prelungiră la furia alpha-ului, pregătite să sfâşie prin orice amenițare:

--Există posibilitatea ca orice o vindecă pe fată să existe în dagar. În Esther Oria.

--Nu-i vom lăsa aici pentru experimente, dacă asta e ce insinuezi.

Vorbi tata înainte de a-mi aduce argumentele împotriva.
Doctorul îşi aplecă umerii.

--Vă las să vă mai gândiți, Alpha. O să vorbim mai târziu.

Spuse doctorul când se auzi sunetul unui clopoțel.
O alarmă ce îi chema pe doctori de urgență.
M-am întors pe călâie şi am pornit înspre camera unde aştepta Esther şi familia ei.

Înainte să întru, cu o mână pe clanță, râsetul ei mă lovise ca un pumn în burtă. Respiram greu, de la forța cu care lupul meu mă trase în direcția ei.
Mă sprijinisem cu o mână de tocul uşii.

Ghearele mele săpaseră în piatra pereților când o văzu râzând cu Axel.
Erau amândoi cocoțați pe una dintre mesele albe. Râdeau la ceva ce spuse Axel.

--Cayden.

Mă salută Axel când Esther se oprise din zâmbit şi îşi întoarse ochii spre mine.
Cum lupul meu era la suprafață simțea colții lupoaicei cum îi sfâşiau pe dinăuntrul lui Esther vrând să iasă.
Esther se prinse cu ambele mâini de masă pentru a se stabiliza.

--Uite cine trece în vizită.

Spuse ea uitându-se oriunde, dar nu spre mine.
Sora ei şi celălalt băiat, Esmil, stăteau adunați în jurul lupului antic şi purtau o discuție animată.
Se opriră din vorbit când Esther îşi îndreptă atenția spre ei.
Atât de pregătiți erau să-i asculte fiecare cuvânt.
Ochii lor îi urmăreau fiecare mişcare, iar nasurile lor, de parcă ar fi în forma lupului, se ridicau sub forma de boturi mirosind aerul pentru orice amenințare.

Am intrat mai bine în cameră.
Ochii lor se rotiră spre mine.
Nu le-am întâlnit privirea.
Nici din greşeală nu vreau să intru într-o competiție de dominanță cu ei. Sunt doar pui ce nu ştiu mai bine decât să-şi apere alpha-ul lor.
În cazul acesta, Esther.

--Esther, pot vorbi cu tine? Câteva clipe? În privat.

Ultimele cuvinte le-am spus aruncând o privire semnificativă spre Axel.
El ridică din umeri şi îmi făcu cu ochiul.
Esther îl privi pentru un timp scurt înainte de a sări de pe masă şi a veni înspre mine.