ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

18. Esther

Am avut un coşmar azi-noapte.
M-am trezit si am strâns-o în brațe pe Olivia. Nu am mai putut adormi de atunci.

Stăteam cu ochii închişi şi revedeam din nou şi din nou pielea sfăşiată a Oliviei şi gura deschisă cu dinți tociți şi maxilar deformat.
Avusem un coşmar în care o văzusem pe Olivia afectată de vulpinism.

M-am ridicat de când răsărise soarele şi m-am pus în fața uşii camerei lui Alpha.
Gardienii mă privesc fără a mă întreba ce caut aici.

Nu deranjam pe nimeni aşteptând pe hol, iar să-l văd pe Alpha era un drept al meu, al unui lupoaice ce aparține haitei. Pentru că eram a haitei, orice ar crede Beta.

Îmi sprijineam capul între genunchi numărând crăpăturile din podea când uşa se deschise.

Îmi ridic capul şi îmi las repede ochii in jos.

Alpha.
Lupoaica mea dădea din coadă.
Alpha e sigur.
Alpha e casă.
Alpha e putere.
Mi-am încleştat maxilarul. Îmi țin lupul sub control.

Însă dacă petrec prea mult timp cu Alpha, ea va simți şi va fi din ce in ce mai atentă pe putere.
Ea va, noi vom, simți legătura cu haita pe care o are un lup Alpha si o voi dori.

--Alpha

Spun încă ținându-mi privirea respectabilă îndreptată spre bărbie.

--Haide, Esther, la o plimbare de dimineață.

Mă îndeamnă pe o voce deschisă, de parcă ar avea întreg timpul din lume să mă asculte pe mine și nu ar avea o populație întreagă de condus.

Dar nu am comentat pe tema asta.
M-am ridicat si l-am urmat prin tunele până la lumina palidă a zilei abia născute.

--Alpha, am reuşit să scăpăm din sat doar printr-un simplu noroc. Nu aş vrea ca ceva să i se întâmple familiei mele atunci când am ajuns unde credem că suntem în siguranță, lângă dumneavoastră.

Alpha îşi trecu degetele peste barba abia ieşită. Sub paşii lui apăsați zăpada scrâşnea în atenție.
Mergeam în jurul sanatoriului. Alpha anunța prin paşii zgomotoşi prezența noastră gardienilor ce erau pe poziții, in jurul muntelui făcând de strajă. Intr-o altă viață, eu aș fi fost printre ei, stând de gardă.

Însă dacă voi, Alpha putea traversa întregi păduri fără ca  măcar să lase un sunet ce i-ar putea sabota locația.

--Credeai? Credeați că sunteți în siguranță? Dragă Esther cuvintele tale povestesc mai mult decât incertitudine în capabilitatea de a vă oferi protecție, e aproape o acuzare.

Nu răspunsem aşteptând să-şi continuie ideea.
Vocea era deschisă de parcă observa o pasăre zburând pe cer.

--Mi-ai spus că ai reuşit să-ți evacuezi familia. Ce s-a întâmplat a fost un tragic eveniment. Tatăl, mama, cine şi câți au fost răpuşi?

Mi-am înfundat mâinile în buzunarele hainei.
Simțeam frigul mai acut ca niciodată. Mă lovea în obraji şi îmi întorcea pielea pe mine.
Dar nu făcea nimic în a-mi alunga amintirile din a mă invada.

--Au fost  mai multe raiduri. Oamenii, căci precum ştiți trăiam printre ei , deveniseră agitați de ceva vreme. Se auzeau zvonuri despre monştrii ce ies din pădure cu ochi albi şi carne atărnândă pe oase. Nu mă înțelegeți greşit. Oamenii au avut dintotdeauna poveşti și au numit monstru aproape orice sub soare, dar de data aceasta poveştile astea luau calitata  de zvonuri. Se temeau de o astfel de realitate.

Pășeam în continuare pe o linie dreaptă imaginară. Văd cercuri şi aud în continuu ploaia.
Pic.
Pic.
Pic.
Pic.
Picuri ce se lovesc violent în sticlă.

--Prima dată a fost mama. Eram alerți, dar nu ne aşteptasem la aşa ceva. Mama fuses singura victimă.
Aproape ca şi cum stiau când si cum să muşte. Cei afectați de vulpinism nu acționează atât de …. subtil de obicei, ne-au luat prin surprindere.
A trebuit să o ardem.

Alpha priveşte în depărtare fără să spună vreun cuvânt. Ascultă solemn ceea ce îi spun.
Găsesc asta recomfortant. Dacă mi-ar spune acum ,,îmi pare rău" m-aş pierde.
Îmi strâng pumnii în geacă. Simt cum ghearele îmi ies frecând fâşul hainei.

--În câteva săptămâni, lupii în acoperire erau pe rând luați şi doborâți. Tata a fost ultima picătură, să spun aşa. În dimineață aceea i-am luat din pat pe cei rămaşi şi i-am scos din sat. Ultima oară când am mai auzit ceva de satul acela, a fost ars în întregime de oameni. Ştiți cum sunt ei. Temători şi fără cauză.

Alpha dădu din cap în afirmația mea. Făcusem un cerc aproape complet al sanatoriului şi nu apucasem să-l întreb pentru ceea ce venisem:

--Olivia, sora mea, am înțeles că luptă cu boala şi pare să se refacă. Nu vreau ca să fie folosită ca ceva experiment miraculos. Nu până ce nu, cel puțin se dovedeşte că e complet vindecată. Cer drepturile capului familiei, ca şi beta al familiei.

Beta erau lupii cei mai dominanți dintr-o anumită familie care îşi conduceau casa şi se supuneau cuvântului lui Alpha.

--Ce părere are lupul antic despre poziția ta ca beta?

Îmi şterg obrazul cu mâneca. Sigur începe să ningă dacă am fulgi topiți pe obraz.

--Lemona e o lupoaică ce ştie mai bine decât să își exprime astfel de opinii. Dar nu despre ea v-am întrebat, cu tot respectul.

--Olivia va trebui să fie sub monitor. O vreau în Saor. Avem laboratoare mult mai performante, iar centrul e mult mai bine protejat în caz că cineva are ideea nesăbuită de a vorbi ce nu trebuie despre Olivia.

Dacă Olivia e percepută ca ceva vindecare miraculoasă lupii vor vrea puțin câte puțin din ea pentru a fi siguri că vor scăpa. De atacul vulpinismului.
Ei sau cei dragi lor.
Ştiu pentru că aşa aş face şi eu.

--Mulțumesc, Alpha.

Se lăsă linişte. Dar nu era o tăcere incomodă ci mai mult o reculegere.

--Cayden e încăpățânat şi arogant. Îl afectează ce se întâmplă. Simte că trebuie să plătească cumva pentru poverile celor în subordinea lui.

Am dat din cap la cuvintele lui Alpha.

--Cred că în sinea lui, în adâncul lui, vede binecuvântarea unui dagar ca ceva la care nu şi-a câştigat dreptul să aparțină. Se autopedepseşte pentru ultimele atacuri şi tristețea lupilor.

Nu puteam să nu îmi închid ochii când lacrimile îmi inundau globii oculari.
Strâng din dinți.
Îi simt durerea lui Cayden.
Dar cel mai rău e că o simt pe a mea. Imi simt compasiunea pentru el.
Nu o merită.
Mă refuză.
Ma neagă.
Se comportă ca un copil.
Îmi repet deşi inima mea bate mai tare când îi aud numele şi lupul mi se ridică în mine trezită dintr-un somn lung.