Dă-mi un zâmbet// FINALIZATĂ

1

Stăteam liniștită în pat, ca orice om normal duminică seara, mă uitam la un film. Întotdeauna mi-a plăcut să stau în casă în weekend. 13 reasons why rula liniștit pe plasma din dormitorul meu când telefonul mi-a vibrat. L-am ridicat de pe pat, cu impresia că Ally mi-a trimis un alt snap de la petrecerea la care mi-a scos ochii că nu mă duc și am observat că am primit un mesaj de la un număr pe care nu îl cunosc. Mi s-a părut ciudat. Nu multă lume mă caută. Telefonul meu sună cel mult de două ori pe zi, și aia din cauza lui Ally, care mereu mă ține la curent cu toate noutățile. Mi-am deschis mesajul, curioasă.

Anonim: Culcă-te. Mâine o să fi obosită.

  Am recitit mesajul de câteva ori. Nu-mi dădeam seama cine era. De unde știa că sunt trează? Cel mai probabil sunt încă on pe Facebook. Am decis să-i răspund persoanei care mi-a scris.

Eu: Te cunosc?

Ceva simplu, să nu se creeze confuzie.

Anonim: Nu cred. Eu te știu, chiar bine.

Mi-a răspuns rapid, de parcă ar fi rămas pe conversație, gata să-mi citească răspunsul.

Eu: Nu ai ceva mai bun de făcut în afară de mesajele astea?

Am întrebat acid în mesajul meu, sperând să mă lase în pace.

Anonim: Te admir. Ești frumoasă.

Răspunsul m-a făcut să zâmbesc, fără să vreau.

Eu: Mă stalkerești?

Mesajul meu a venit rapid în completare. Nu știam de ce îi răspundeam. Pur și simplu mi se părea amuzant.

Anonim: Nu neg, chiar o fac. Apropo, îți stă bine în tricoul ăla. Se potrivește bine colanților.

  Mesajul, înțeles cu greu, mi-a adus instant o stare de panică. Mă urmarea. M-am ridicat din pat, încet, și m-am dus spre fereastră. Strada era pustie. Felinarul era aprins.

Anonim: Arați bine și la fereastră.

Eu: De ce mă urmărești? Și unde naiba ești?

Mesajul meu ascundea o mare doză de frică. Poate era un maniac. Sau un ucigaș în serie. Sau poate doar un obsedat. Sper că niciuna.

Anonim: Nu mai încerca, Emma. Nu mă vei vedea.

Eu: Incetează! Cine ești?

Anonim: Nu încă, iubito.

Eu: Nu-mi spune așa.

  Nu a mai răspuns. Mi-am aruncat telefonul pe pat, mi-am tras perdelele, apoi am coborât la parter, unde m-am asigurat că ușa este închisă, iar eu sunt în siguranță.
  Am urcat înapoi în dormitor, m-am băgat în pat și mi-am tras plapuma peste cap, rămânând așa până dimineața, când alarma enervantă a telefonului m-a trezit.