Dă-mi un zâmbet// FINALIZATĂ

6

Ceva mă gâdilă pe gât. Nu voiam să mă trezesc. Am mârâit scurt. Lângă mine s-a auzit un râs colorat. Era el. Era lângă mine. Mă săruta pe gât, iar părul lui îmi gâdilă fața. Nu mai eram speriată. Faptul că era lângă mine mă făcea să mă simt în siguranță.

-Bună dimineața, iubito!, spune el cu o voce răgușită foarte sexy.

-'Neața!, spun eu mirată că el e lângă mine. Ești aici!

-Sunt... Doar ți-am spus că rămân.

-Pot să deschid ochii? îl întreb în speranța că mă va aproba.

-Poți..., spune el puțin speriat.

-Vrei asta? îl întreb, observându-i reținerea.

-Nu știu. Frica nu dispare așa brusc.

- Pot să mai aștept. Vreau să fi sigur pe tine. Vreau să fi pregătit. Și cel mai mult am nevoie să ai încredere în mine. Ok? îi spun încurajator.

-Ok.

Mi-am pus eșarfa de aseară. M-am ridicat în șezut. Am pipăit patul până i-am găsit mâinile. I le-am luat în ale mele și le-am sărutat.

-Nu știu cum ai reușit să faci un suflet ca al meu să iubească iar, spune nostalgic.

-Nu știu cum m-ai făcut prin simpla ta prezență să mă îndrăgostesc, îi mărturisesc. Și, să ști, chiar nu-mi pasă cum arăți.

I-am prins fața în palme. Părea serios.

-DĂ-MI UN ZÂMBET!, spun eu.
A zâmbit.

-Te iubesc, străine!, îi spun, poate prematur.

-Și eu. Nu o să mai fiu străin pentru mult timp, spune el.

Îmi prinde fața în palme, apoi mă sărută. Nu pot să descriu ce am simțit în acel moment. Am avut un întreg amalgam de sentimente. I-am răspuns la sărut cu toată inima. Din lipsa aerului am întrerupt sărutul.

-Asta e iubirea? Așa se simte?

-Este real? Sau visez, ca de obicei?

-E real...

-Eu nu știu ce e iubirea, dar sunt dispus să învăț, îmi spune și-mi mângâie ușor fața.

-Nu am mai simțit asta până acum... Niciodată. Nu vreau să se termine.

-Niciodată. Știi... Cred... că sunt pregătit.

Când am auzit si priceput ce a spus mi-am dat instant eșarfa de la ochi. În câteva secunde m-am acomodat cu lumina puternică. L-am privit. Era frumos.

-De ce te ascundeai? De ce nu ai ieșit la lumină până acum, Shawn? îl întreb, aducându-mi aminte de el din liceu, pe vremea când eu eram boboacă, iar el senior.

Și chiar era mai frumos ca atunci. Păr șaten, răvășit. Ochi mari și cenușii, poate ușor albaștrii. Gene lungi. Fața ascuțită, și un maxilar bine definit, mult mai frumos din moment ce era așa aproape.

-Am vrut să îmi vezi sufletul înainte să îmi vezi fața. Am vrut să te îndrăgostești de sufet, nu de corp. Înțelegi?, spune și zâmbește.

- Ești incredibil..., spun frustrată. Acum că te-am văzut...după aproape 4 ani, nu ai să pleci, nu?

-Nu, nu o să plec. M-am îndrăgostit. Nu aș putea să plec. Te iubesc enorm.

  Nu aveam cuvinte. Nu puteam să vorbesc.
Mi-a zâmbit.

-M-am îndrăgostit de personalitatea ta retrasă și chipul tău blând.

-Eu nu stiu nimic despre tine, îi spun tristă.

-Am fost la același liceu, asta știai, nu am frați sau surori, locuiesc singur. Vrei să ști ceva în mod special?

-Ce îți place să faci? Lucrezi? Ai vicii? Cum te vezi peste 5 ani?

-Wow, mă simt ca la un interviu de angajare. Păi.. Îmi place să cânt, să scriu, să mă plimb, să mă gândesc la tine. Nu lucrez. Am o afacere mică. Vicii.. fumez când sunt într-o stare proastă. În rest nu. Cum mă văd peste 5 ani... La spital.

-Aww. Stai, de ce la spital? întreb panicată.

-Atunci estimez că se va naște unul din copii noștri. Nu e normal să fiu alături de tine??

-God, copii? Nu știu ce să spun. Stai, ai noști? Unul dintre? spun confuză și ușor speriată de gândurile lui.

-Da, iubito. Unul dintre cei cinci copii pe care îi vreau.

-5?, spun dea dreptul șocată.

-Prea puțini?

-Prea mult. Prea repede. Mă sperii deja, Shawn.

-Oh, iubito! Ăsta e doar începutul.

-Ăsta e începutul nostru?, întreb eu.

-Păi.. Ca să sune a început... Vrei să fi iubita mea??

-Nu, spun eu.

Fața lui s-a întristat brusc.

-Of, iubire. Normal că vreau, spun și îl sărut.

-M-ai speriat groaznic. Să nu mai faci asta niciodată. Bine?

-Bine. Promit.

Ne-am petrecut toată ziua stând împreună și aflând lucruri unul despre celelalt. Era o fire calmă și creativă. Avea simțul umorului din plin. Mă completa perfect.

  RMă simțeam bine. Aveam un sentiment pe care nu l-am mai avut de mult timp. Fericire. Eram fericită cu el lângă mine. Eram completă.
Eram eu cea veche din nou.