Dă-mi un zâmbet// FINALIZATĂ

Capitolul 26

-Eu sunt..., spune ea apoi face o pauză.

Inima îmi bătea nebunește. Eathen și Brain erau confuzi și priveau cu interes ce urma blonda să spună. Ea avea ochii înlăcrimați.
Mi-a prins mâna și o strâns-o puternic. Nu putea.

-Eu..., a repetat încet apoi ochii i s-au închis și s-a prăbușit în brațele mele.

Mi-a luat câteva fracțiuni de secundă să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Leșinase. Băieții erau blocați.

-De ce dracu' stați? întreb disperată prinzându-i lui Kate capul în palmele tremurânde. Eathen, pornește mașina, Brian ajută-mă s-o ridic. Acum!

Imediat cum am luat inițiativă cei doi au îndeplinit rapid și eficient cerințele. Iubitul meu a luat-o la fugă spre mașină, iar Brian și-a ridicat iubita cu grijă de pe mine și am reușit să o ducem la mașină cu destinația: spital.
Văzându-și sora în asemenea stare, Eathen aproape turbase, fapt dovedit și de viteza și brutalitatea cu care a început să conducă. Brian era foarte agitat, iar eu o țineam pe Kate sprijinită de mine.

-Băieți!, le atrag atenția celor doi. O să fie bine.

-De ce a leșinat? întreabă Brian la un momentdat.

-Nu e momentul și nu sunt nici persoana care ar trebui să-ți spună, zic rapid încercând să evit orice discuție.

M-a privit inexpresiv, apoi și-a concentrat atenția asupra iubitei sale.

O frână bruscă m-a făcut să realizez că eram la spital.
  Am coborât printr-o săritură din mașină și am alergat până la intrarea în spital, unde am cerut ajutorul. Doi doctori și o targă au apărut imediat și au dus-o pe Kate într-un salon pentru consultații. Noi am fost nevoiți să așteptăm pe un hol pustiu. La un moment dat, Brian a fost rugat să ofere câteva informații medicale despre iubita lui.
  O întreagă eternitate a trecut până ce un doctor a ieșit din salon. Un bărbat, de înălțimea lui Eathen, și-a făcut apariția. Ne-am apropiat toți trei de el și l-am întrebat:

-E bine?

-Da. A avut o cădere de calciu, dar acum amândoi sunt bine, spune el și simt cum cerul îmi cade în cap.

-Amândoi? întreabă băieții simultan, expresiile lor fiind semi-nedumerite, semi-șocate.

-Kate e însărcinată, spune el privindu-l pe Brian. Nu știai?

-Ce? întreabă el perplex.

-Vă las să vorbiți. Acum Kate e obosită. O puteți vedea mai târziu, spune și pleacă.

Brian rămâne blocat în același loc. Eathen mă fixează cu privirea și nu spune nimic. Mă simt vinovată. Ar trebui?

-Em, o vorbă? întrebă iubitul meu și face semn spre ieșire.

Am aprobat din cap și ne-am îndepărtat de Brian care, între timp, s-a așezat pe un scaun.

-Știai? mă întreabă el prinzându-mi mâna într-un mod dureros.

-Da și mă doare, spun smulgându-mi mâna dintr-a sa.

-Cum ai putut să nu-mi spui? întreabă.

-I-am promis că nu-ți spun. Îmi pare rău. N-am vrut să-i trădez încrederea.

-Și ai ales s-o trădezi pe-a mea? întreabă privindu-mă dur.

-Îmi pare rău, dar n-am avut de ales, spun la fel de dur și mă îndepărtez de el, frecându-mi porțiunea de mână pe care mi-a strâns-o.
  Întorcându-mă, l-am observat pe Brian care își tine coatele pe genunchi și fața în palme.
  M-am apropiat de el, așezându-mă pe scaunul de lângă el.