Dă-mi un zâmbet// FINALIZATĂ

4

Au trecut câteva zile de când nu am mai vorbit cu Anonimul meu. Nu mi-a scris. Îmi lipsește prezența lui. Chiar mult. Astăzi, când am venit de la liceu, mai obosită ca de obicei, am găsit în fața ușii un trandafir roșu care avea agățat de el un bilețel pe care scria :"-Anonim" .
  L-am ridicat și pipăit. Era la fel de fin ca pielea lui și nu mirosea la fel de bine ca el, dar mi-a plăcut oricum.
L-am pus într-o vază și am mers în camera mea, unde m-am instalat chiar în mijlocul patului.
Mi-am luat telefonul și am văzut ca am primit un mesaj vocal de la Ally:

-Mă ierți? Știu că nu merit. Am greșit enorm. Regret. Țin prea mult la tine ca să te pierd acum. Nu știu ce a fost in capul meu. Te rog.

Eram și mai confuză . Nu știam dacă ar trebui să o iert așa ușor. Nu merita. Mă trădase.Nu i-am răspuns pe loc. Aveam nevoie de timp.
Mi-am pornit un play-list cu muzica mea preferată. L-am dat tare și am intrat la duș. Era sigura cale de a mă detensiona complet. După puțin timp am ieșit din duș, mai relaxată și învelită într-un halat pufos. Mi-am pus pe mine o lenjerie albă dantelată, iar peste un tricou vechi , pătat și decolorat. Ador hainele vechi. In special cele de bărbați. Am ajuns chiar să le colecționez.
     Telefonul meu a vibrat. Am primit un mesaj.

Anonim: Îmi place tricoul ăla. Dar mai mult ce ai pe dedesubt. Mi-ar plăcea să văd cum îți stă un tricou de-al meu, totuși.

Eu: Mă urmărești cumva? După ce n-ai dat un semn de viață atât?

Anonim: Da, de ce?

Răspunsul m-a lăsat perplexă și m-a enervat la culme.

Eu: O, doamne!! Ești nebun.

Anonim: Da, dar sunt al tău.

  Am zâmbit. Îmi "aparținea"?!

Eu: Când ne vedem?

I-am trimis mesajul încercând să schimb subiectul.

Anonim: Ți-e dor de mine?

Răspunsul lui rapid m-a mirat, nu m-aș fi așteptat la el.

Eu: De fapt da, îmi este, i-am recunoscut.

Anonim: Și mie. Ai puțină răbdare, te rog.

Mesajul lui m-a scos din sărite pentru că pur și simplu nu înțelegeam motivul pentru care se ascundea așa.

Eu: Am răbdarea foarte limitată. Mai vorbim.

Anonim: Te-ai supărat?

Seen la 23:43

Aparent m-a citit.

Anonim: Emma, răspunde!

Seen la 23:52

Aparent se poate enerva și el. Prima ceartă de
cuplu, îmi răspund ironic.

Anonim: Ok, nu mai insist. Îmi pare rău că te-am supărat. Noapte bună, iub!

Eu: Noapte bună, Anonimule! Să mă visezi!

Mesaj netrimis la 00:00

Am lăsat telefonul. Am intrat în universul viselor, unde vocea și parfumul lui erau protagoniste.