Dă-mi un zâmbet// FINALIZATĂ

Capitolul 30

Mă uit la el cu lacrimi în ochii și-i sar în brațe, inhalându-i parfumul.

-Mi-a fost așa dor de tine, îi spun și-l țin strâns.

-Și mie. S-a terminat. Nu mai e război. Am câștigat, îmi spune el vesel cuvintele care mă ung pe suflet.

Un zgomot puternic se aude, apoi simt cum toată viața se scurge din mine.

-Dacă eu nu o pot avea, nimeni nu poate, se aude vocea lui Shawn din depărtare.

-Emma, nu, spune el, încercând să mă țină, dar simțeam că mă scurg. Abia ne-am revăzut, iubito, îmi șoptește cu ochii scufundați în lacrimi. Am nevoie de tine.

-Te iubesc mult, ști da? îi șoptesc cu ultima putere, apoi totul devine negru.

.
.
.

Mă ridic în fund și respir sacadat pentru câteva minute. Inima îmi bubuie în piept, iar fața îmi este umedă de lacrimi.
  Lumina de pe geam mă face să realizez că este deja dimineață. Mă șterg la ochi ușor, apoi mă ridic buimacă din pat. Este devreme încă, așa că nu am întârziat la serviciu.
  Îmi târăsc picioarele până în bucătărie și pornesc aparatul de cafea, căutând mai apoi cana.

-Unde am pus-o? mă întreb nervoasă că nu o găsesc.

-La asta te referi? întreabă o voce familiară, iar ochii mi se umplu instant de lacrimi.

-O să-mi faci rău? îl întreb întorcându-mă pe călcâie și privindu-l speriată pe omul care continuă să-mi distrugă viața.

-E drăguță, spune el privind cana și ignorându-mi întrebarea, apoi a aruncat-o pe gresie făcând-o să se transforme într-un milion de bucăți. Ups, spune simplu, iar eu tresar.

-Ce vrei de la mine? Cu ce ți-am greșit? îl întreb, făcând un pas înapoi.

-Pe tine, spune simplu apropiindu-se încet, iar eu îndepărtându-mă cât mai mult de el.

-Dacă aș fi fost în locul tău, aș fi spus cash, îl iau peste picior curajoasă, îndreptându-mă lent cu spatele spre blat.

-Ești ironică în momente ca ăsta? întreabă râzând. Îți tremură picioarele, babe, spune rânjind.

- Stai departe de mine, spun lipindu-mă de blat și căutând subtil orice mijloc de apărare.

Mâna mi-a atins un obiect de care mi-am dat seama rapid că este un cuțit. L-am luat, strângându-l în mână puternic.

-Altfel ce, iubito?

-Nu-mi spune așa. E un singur bărbat care are dreptul să o facă și acela e Eathen, îi urlu și o zăresc pe Kate, care se apropie lent cu ceva în mână, făcându-mj semn să continui să-i distrag atenția.

-Și unde e iubițelul tău, Em? Ah, da..., spune râzând diabolic. Acasă, încercând să ne prindă.

-Ne? repet confuză.

-Pe mine și dușmanii săi. "Aș spune mafie, dar e mai rău de atât", îți sună cunoscut.

-Ne-ai ascultat convorbirea? Cine ești de fapt, Shawn? îi rostesc pentru prima oară numele. Sau nu te cheamă așa? îl ironizez, iar el continuă să se apropie, cu Kate în spatele lui.

-Eu știu totul, până și faptul că încă nu ești în totalitate a lui, ceea ce mă face să te vreau și mai mult, spune privindu-mă atent.

-Ești doar un psihopat, îi urlu, apoi Kate îl lovește puternic în cap, iar acesta cade ca un spic de grâu.

-Oh, Doamne!, urlă ea, iar eu dau drumul cuțitului înapoi pe masă. L-am omorât? întreabă ea și începe să plângă.