Dă-mi un zâmbet// FINALIZATĂ

Capitolul 23

  M-am trezit devreme dimineața următoare. Eram mai bine dispusă datorită noilor planuri de viitor. Eathen dormea lățit pe mai mult de jumătate de pat și ținându-mă captivă cu o mână. Părul lui blond era răvășit pe toată perna și arăta absolut adorabil. L-am admirat o perioadă, apoi fără să-l trezesc m-am dat jos din pat și am coborât cu pași leneși spre bucătărie. M-am învârtit prin fața frigiderului de nenumărate ori până am decis să fac niște clătite, preferatele lui. Înainte să încep gătitul, am luat un ibric pe care l-am umplut cu apă, punându-l pe foc pentru cafea. Mi-am prins părul într-un coc neglijent și am început să fredonez o melodie oarecare în timp ce am preparat compoziția pe care urma să o pun în tigaie. Am făcut câteva clătite, apoi am terminat și cafeaua. Mi-am petrecut câteva minute bune încercând să întorc o clătită în aer, dar am eșuat lamentabil. Un chicotit amuzat m-a adus cu picioarele pe pământ.

-Îți dă bătăi de cap? întreabă cu un zâmbet larg pe buze.

-Oarecum, spun oftând înfrântă.

Pun tigaia pe aragaz și întorc clătita cu mâna în timp ce el se apropie de mine și mă cuprinde cu brațele pe la spate.

-Frumoasă, inteligentă, ambițioasă, iubitoare, bună la tir, la gătit, la sport...cred că sunt în Rai, spune afundându-și bărbia în umărul meu.

Am zâmbit inconștient.

-Perfect, rezum eu descrierea lui și îi sărut obrazul în timp ce torn aluat în tigaie pentru o altă clătită.

A zâmbit și el.

-Perfecțiunea nu există, ei bine, cu excepția ta...  spune înapoindu-mi sărutul.

-Doamne, ce-am făcut să te merit? mă întreb eu.

-Îmi pun aceeași întrebare de fiecare dată când te văd, spune apoi fură o clătită și își face și el de lucru, punând cafeaua în două căni.

-Astăzi vreau să merg puțin la Selin. Am cam neglijat-o în ultimele zile, îl anunț relaxată.

-Ok. Oricum azi nu ne antrenăm. Am ceva de făcut.

-E necesar să întreb?

-Nu. E vorba de plecare. Fac mici pregătiri. Nimic remarcabil, spune degajat.

-În regulă. Atunci, eu merg la ea, tu în treaba ta, dar amândoi ne întoarcem până la opt, ok?

-S-a făcut, spune zâmbind leneș.

Ne-am așezat împreună la masă și am mâncat clătitele și ne-am băut cafelele. I-am privit atent reacția. Și-a uns tacticos clătita cu Nutella iar când a gustat-o a zâmbit și s-a lăsat pe spate pe spătarul scaunului și mi-a zâmbit total satisfăcut.

-Genial, a spus simplu.

I-am zâmbit la rândul meu.

După micul dejun, fiecare a plecat în treaba lui. Eu am urcat la etaj, în dormitor, unde m-am schimbat într-o pereche de blugi comozi și un tricou larg negru. Am ieșit din casă în scurt timp și am pășit pe alee spre ușa casei prietenei mele. Am bătut destul de degajată, iar după aproximativ un minut, un baiat, adormit și la bustul gol, mi-a deschis.

-Micuță și blondă, trebuie să fi Emma, nu? întreabă el și îmi zâmbește relaxat.

-Exact. Văd că ști câte ceva despre mine, iar eu nimic despre tine, spun în timp ce trec pe lângă el și pășesc în holul larg al casei lui Selin. Deci, tu ești...?

-Sunt Alex, spune el cu zâmbet fermecător.

L-am privit pe acest Alex oarecum sceptică. Avea în jur de 1,85 metri, un corp bine dezvoltat și musculos, un ten bronzat, un păr brunet neglijent și ochii verzi. Părea destul de adormit și a închis ușa în urma mea.