Dă-mi un zâmbet// FINALIZATĂ

10

Soarele intra timid pe fereastra camerei deranjându-mi somnul. Am deschis ochii. M-am ridicat în fund și m-am uitat la ceas. 7:48. Stai. Ce? O, nu, nu, nu. O să întârzii.
Mă ridic din pat și alerg până la parter.

-Selin? De ce nu m-ai trezit? spun eu în timp ce intru în sufragerie, apoi îmi dau brisc seama că e sâmbătă. Și atunci îl văd. Încremenesc. Aceiași ochii albaștrii. Aceeași privire intensă.

-'Neața, spune Eathen privindu-mă intens.

-'Neața, spun eu zâmbindu-i. Ce te aduce pe aici? îl întreb eu curioasă.

-Ăăm...face o pauză, privindu-mă intens în continuare. Am venit să văd cum te simți..., spune el.

-Sunt bine, presupun. Apreciez că ai venit, spun eu sincer.

-Uite, eu...de fapt.... ahh.., se fastâcește adorabil.

-Spune, nu te sfii..

-Voiam să te duc undeva. Vrei să vi? întreabă el cu o urmă de sfială în voce.

-Sigur, spun eu fara să ezit. Ar fi super.

-Serios? întreabă el mirat.

-Normal. De ce nu aș vrea?

-Nu știu, spune el zâmbind copilăros.

-Spune-mi doar unde și când.

-Deseară, pe la 7. Nu îți voi spune unde. Dar e un loc simplu și totuși foarte special.

-Sună bine. Dar am o întrebare, spun ezitând. Ah, o să vi să mă iei cu motocicleta pentru că decât să mă mai urc o dată pe ea... Știi... Mai bine merg pe jos..spun eu plecând capul de rușine pentru prostia pe care tocmai am spus-o.

-Stai liniștită, spune el chicotind. Sună așa bine, îmi spun în minte. O să mergem cu mașina mea.., adăugă el.

-Ai și o mașină?? Stai, asta a sunat prostesc. Mi-e așa rușine, spun punându-mi mâinile pe față.

El se apropie și mă îmbrățișează. Apoi adaugă:

-E ok. Relaxează-te!, spune zâmbindu-mi. Pregătește-te! Ne vedem.., spune el dând să plece.

-Stai o secundă. Îmi dai, te rog, numărul tău?

-O să îți trimit un mesaj. Selin mi-a dat numărul tău. Ok?

-Super. Ne vedem la 7, spun în timp ce îl conduc spre ușă.

-Pa,Emma., spune el sărutându-mă pe obraz.

-Pa, Eathen.

Am închis ușa în urma lui și m-am sprijinit de ea oftând puternic.

-Ai o întâlnire, urlă Selin de după ușă.

-Da, am. Nu e prea repede? Ști ce? Nu îmi pasă. Viața e scurtă. Acum nu mai țipa ca o nebună și hai și ajută-mă. Nu știu cu ce să mă îmbrac.

-Sigur. Mergi și fă-ți o baie. Relaxează-te. Ai destul timp.

-Bine, spun în timp ce urc în baie și îmi pornesc apa în cadă.

Am făcut o baie lungă și spumoasă, iar când am ieșit am găsit hainele pregătite de Selin. Ea era compusă dintr-o pereche de jeanși cu talie înaltă negrii , un pulover destul de decoltat și fără umeri roz pal, o pereche de sneackerși și o jachetă de piele. M-am machiat astfel încât lookul să se potrivească cu make-up-ul, folosind puțin tuș și un ruj maroniu. Mi-am îndreptat părul cu placa și gata. Eram gata. Dar nu eram pregătită. Aveam emoții. Dacă o să iasă totul un dezastru? Dacă o să mă rănească dacă îl las să se apropie prea mult? Dacă mă îndrăgostesc din nou? Dacă nu o să mă placă? Dacă își face o impresie proastă despre mine?
Toate întrebările posibile își făceau apariția în mintea mea. Eram dea dreptul speriată. M-am pierdut printre gânduri când soneria s-a auzit.

-A ajuns, strigă Selin de la parter.

-Vin acum, spun verificând dacă arăt bine.

Am coborât scările în fugă și aproape m-am împiedicat la ultima scară. El era acolo. Purta o pereche de blugi negrii, un tricou alb ce îi evidențiau mușchii proeminenți și o jachetă de piele. Ne asortam.

-Hei, spune el. Arați bine, mă complimentează el. Mergem?

-Hei și ție. Merci.

-Stați. Nu așa repede. În primul rând, spune arătând cu degetul spre Eathen, vreau să o aduci acasă înainte de miezul nopții..

-De ce?, o întrerupe el. Se transformă în vârcolac? Sau poate vampir? întreabă el amuzat.

-Da, răspunde Selin. Și o să te muște de gât.

-Nu m-ar deranja, spune rânjind.

-Încetați, spun eu plictisită. Mai vrei să adaugi ceva, Selin?

-Da, spune ea orbindu-mă cu blițul aparatului său foto, un Nikon.

-De ce ne faci poze?

-Amintiri. Prima voastră întâlnire.

M-am înroșit. În mod sigur.

-Să mergem, spune Eathen prinzându-mi mâna și trăgându-mă spre ieșire pentru a scăpa de situația jenantă.

-Pa, dragilor, spune Selin fericită.

-Pa, spunem noi simultan, părăsind casa și mergând pe alee.
El mă conduce la mașina lui, un Range Rover negru.

-Wow.

-Drăguț, nu?

-Foarte.

El mi-a deschis portiera și ma ajutat să urc, apoi a închis-o în urma mea, mergând și urcând la volan.
A pornit mașina și a plecat de pe loc.

-Unde mergem?

-O să vezi, spune el pe un ton misterios. Sper că o să îți placă, adaugă zâmbind trist. E un loc special pentru mine.

Să sperăm că va ieși bine...