Dă-mi un zâmbet// FINALIZATĂ

2

Au fost ciudate mesajele pe care le-am primit ieri, așa că am decis să le ignor. Dar nu pot. Astăzi, în timpul testului la franceză, de altfel ultimul din semestru, chiar cu câteva zile înainte de absolvire, am primit un nou mesaj.
Mi-am deschis telefonul. Era de la același număr.

Anonim: Te descurci? Pari obosită! Am spus să te culci aseară. Ce îmi faci tu mie.

Nu i-am răspuns. Nu-mi permiteam să-i răspund pentru că nu-mi doream să fiu suspectată de copiat de cea mai dură profesoară din ultimii patru ani de liceu.

    După nici 5 minute telefonul meu a vibrat iar. Primisem o poză cu testul... rezolvat.

  Am privit spre catedră, subtil. Profa stătea pe telefon, cel mai probabil pe Facebook.
   Cu o mare durere de stomac, am dat zoom pozei și am început să lucrez intens la viitorul meu 10.

După câteva ore

Anonim: Cum a fost la test?

Seen at 18:37

Anonim: Ești bine?

Seen at 18:41

Anonim: De ce nu răspunzi?

Seen at 18:53

CONVORBIRE TELEFONICĂ

-Alo?, spun eu încercând să par plictisită, dar defapt având mari emoții.

Îmi doream să știu cine e. Voiam să aflu cine ar fi așa nebun încât să mă urmărească pe mine, cea mai basic persoană din lume.

-De ce nu răspunzi la mesaje? întreba un el cu o voce tristă și dulce.

- Păi..... Poate pentru că nu te cunosc, spun încet. Ce vrei de la mine, Anonimule?? îl întreb ușor frustrată și curioasă de răspunsul pe care urma să mi-l dea.

-Anonimul, îmi place, a spus și i-am putut simți zâmbetul.Vreau să-mi vorbești, Emma. Să-mi scri. Vreau..., spune și lasă propoziția în aer.

-E bine să vrei, îi spun calm.

- Eu reușesc mereu ce îmi propun. O să vezi. Dar acum nu mai sta așa bosumflată. DĂ-MI UN ZÂMBET,spune el și îmi închide în nas.

Mă urmărea iar. Am repetat procesul de seara trecută. Nimic. Nu îl putem vedea, dar știam. Știam că e undeva în umbră și mă privește.

Eu: Mă vezi, nu?, spun și zâmbesc.

Anonim: Da. Ești foarte frumoasă când zâmbești.

Eu: Merci. De ce mă urmărești? De ce nu ieși la lumină? De ce vrei să rămâi un mister pentru mine?

Anonim: Nu cred că e necesar.

Eu: Ieși la lumină. O să fiu aici.

Anonim: Nici măcar nu ști că ești obsesia mea.

Mesaj netrimis la 19:53