Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 16

                                          EU ŞI CĂLE?

         –"Eşti prost! "îmi spune prietenul meu Juno.  Deşi nu ne cunoastem de mult timp,  eu, Căle , Juno şi Sorin suntem destul de apropiaţi.

            –" Ce ai spus nu avea nici măcar nu are vreo logică. " spune Sorin amuzat de situaţie.

            –"Tot cred că ceva se leagă intre voi. " se bagă şi Cale in discuţie. " Acum fugi după ea şi cere-ţi scuze! " imi comandă

            – " Asta să o crezi tu!  Am venit aici pentru a-i invita pe baieti la petrecere. Nu pentru a mă certa si împaca cu aia! "

             – " Aia are un nume! " se aude o voce venind de la scări. Opthelia cobora de pe scări de parcă evenimentul de mai devreme nu se întâmplase.

             Dacă aveţi impresia că o sa-mi las mandria de o parte  pentru a-i cere ei scuze,  va înşelaţi. Nu sunt o marionetă aici pentru a fii jucat pe degete. Acum era îmbrăcată intr-o rochie până la genunchi,  de culoare albastră. In picioare avea niste balerini negri şi părul si-l avea prins intr-o coadă de cal in varful capului dându-i un aer copilăros. 

             Pe mâna avea in jur de 10 brăţări.  Nu le avea inainte,  adică poate încearcă sa ascundă ceva... Nu,  sunt eu paranoic.  Se îndreaptă spre Cale şi îi face semn să meargă cu ea.  Acesta se supune si-mi face jucăuş cu ochiul . Alex şi Sorin îşi întorc privirile spre mine,  suspicioşi.

            –" Ce vă uitaţi aşa? "

           – "Ne întrebam dacă nu te deranjează... " spune Sorin cu o voce mai stinsă.
         
           –" Ce să ma deranjeze?  Că aceea l-a luat pe Cale cu ea? " dau afirmativ din cap.  " Nu mă interesează!  " spun mânios şi plec din casă dând nas in nas cu fraţii Optheliei.

           –" Ce s-a întâmplat? " mă întreabă Oliver.
    
           –" Nimic! Lasaţi-mă" ţip si plec spre maşina mea.

           Mai nou,  oamenii nu au voie să fie supăraţi fără ca alţii sa-i deranjeze.

           Fac asta pentru ca le pasă de tine...

           Acum apari? Măcar taci.

      POV.  Opthelia

         Urcam pe scări încercând să nu plâng . Ajunsă in camera mea,  ma indrept spre baie căutând cu privirea lama nefolosită de mult.  Înainte sa ma mut o foloseam,  chiar dacă nimeni nu mă baga in seamă tot sufeream.  Nu stiu încă motivul...  Dar totuşi rănindu-ne fizic ţi se mai ameliorezeaza durerea sufletească.

         Nici nu stiu de ce am recţionat aşa... Si totuşi mă doare extrem de tare. Îl urăsc!!!! Iau lama şi trasez o linie cu ea prin pielea mea,  cândva fină şi neatinsă. Sângele roşu îşi face rapid prezenţa curgând in baie.  Nu vă gândiţi că a aparut ca intr-o fântână arteziană,  nu . E la fel ca la orice rană,  şi am avut grijă ca nu cumva sa-mi tai o venă.

         Mă pun in genunchi in faţa dulapului de lângă chiuvetă , deschizându-le si luând cutia de prim ajutor.  O deschid luând dezinfectantul de acolo şi punandu-l pe rană.  Mii de furnicături ma încearcă dar totuşi nu le bag in seamă,  aşa nu voi mai suferii sufleteste.

          Apa oxigenată îşi face si ea treaba, ca mai apoi să pun un plasture pe rană. Mă întorc in camera mea şi ma indrept spre noptieră,  deschid sertarul şi iau de acolo cele 12 brăţări ale mele punandule peste rană.

           Acum ar trebui să merg să-mi iau calciul . Cobor scările auzind la un moment dat:
 
              – "Nu pentru a mă certa si împăca cu aia! "

               – "Aia are un nume!" ma trezesc vorbind neştiind sigur dacă era vorba despre mine.  Îl vad pe Cale cum încearcă să se abţină pentru a nu râde, şi îi fac semn să fina cu mine in bucatarie.
     
               Nu imi scapă din vedere nici gestul acestuia adresata lui Urs,  dar il trec cu vederea. Când ajungem in bucătărie,  mă indrept spre dulap pentru a-mi lua bidonul meu cu lichidul ce contine calciu.

                Mă aşez pe un scaun şi îi fac semn lui Cale să ia loc lângă mine.  Iau o gură din lichidul violet ,punadu-l pe masă . Cale se uita la mine suspicios,  nestiind de ce l-am chemat aici,  dar nici eu nu stiu asta.  De ce l-am chemat? 
                  Hai Elia,  inventează ceva! imi spun singură .

               –" O să  te rog ceva" dă aprobativ din cap indemnandu-ma  să continui.  " Sau mai bine lasă,  gasesc pe altcineva , scuza-ma ca te-am deranjat! "

                –" Hai,  dacă tot m-ai chemat vreau să  aflu motivul! "

                 –" Vreau, adică voiam să te prefaci că eşti impreuna cu mine! "