Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 20

                                 TRECUTUL SE ÎNTOARCE

    V-aş ruga sa porniti melodia de la media si sa o ascultati pe parcursul ce citiţi tot capitolul.

     În faţa mea stă chiar el,  cel care ma răpise cu mult înainte . Dar oare pot sa mă incred in aceste vise?  Dacă aceste vise sunt doar formate de imaginatia mea extrem de bogată?  Dacă am probleme psihice..

             Mereu mă uitam la serialele pe care le urmăresc şi voiam ca şi viaţa mea sa se asemene cu respectivul.  Voiam să am parte de acţiune,  dar acum parca mintea imi joacă feste.  Când eram la un pas de adevar totul se stinge şi cad intr-un somn  de cateva zile,  ca mai apoi să ma trezesc cu un om care spune ca e tatal meu.  E normal aşa ceva?

              – "Fiica ta?!" intreb nesigură inca pe mine.  La cate visasem nu eram sigura dacă acesta nu era inca un vis aiurit ce nu-mi da pace.

              –" Scuzaţi-mă! " se scuză doctorul şi apoi părăseşte incaperea.

              –" Fiica ta?!! " repet intrebarea pe un ton mai alarmat pentru a-i atrage atenţia.

               –" Pot să-ţi explic! " încearcă să găsească cale de scapare pentru ceea ce va urma.

                –"Fiica ta!!?!" tip încă o data si incerc sa ma calmez. " Deci visul acela era adevărat.. " soptesc mai mult pentru mine.

                –" Uite cum stă treaba.... "

                –" Uite cum nu sta treaba.. " îi fur vorbele din gură " Uite,  eu nu sunt in filme aici!  De când m-am mutat aici toata viata mea s-a schimbat radical.  Am inceput sa am vedenii,  vise ce nu-mi dau pace si altele.. Iar acum sunt la spital pentru a afla că un om dintr-un vis aiurit imi e tată!?!" ţip " Ai 10 minute să pleci dracu' de aici,  ai  o zi ca să pleci din ţară şi o zi şi doua ore ca sa dispari naibii din viaţa mea. " spun mai calmă începând sa numar in gând pentru a nu face o scena .

                  –" Dar , macar ascultă-mă!  Mama ta nu m-a lăsat să te văd! "

                  –" Spui asta de parca nu ar avea un motiv bine intemeiat. "

                  –" Nu e ceea ce crezi,  eu-... "

                   –" Tu...tu ce?  Tu ai parasit-o pe mama când ai aflat ca ma are şi vii acum peste 19 ani să vezi ce mai face  fiică-ta nu? " spun cu lacrimi in ochi . " Doar ce spui; ' Lasă că o păcălesc cu doua trei cuvinte şi dupa aceea o să fim o familie fericită ', nu?  Aici nu e un film.  Si dupa cate stiu viata bate filmul.  In viaţa nu Poti trece aşa usor cu vederea tot ceea ce ti se întâmplă.  Nu poţi trece cu vederea tot ceea ce mi s-a intamplat cat timp tu ai lipsit.  Dar stai: nici eu nu-mi mai amintesc! " spun ultima parte pe un ton dramatic " Pleacă de aici si să nu te mai intorci! "

                      – "Dar eu... "

                      –" Taci! " tip si-mi sterg lacrimile cu maneca bluzei pe care o port. " Macar spune-mi e adevarat? E adevarat ceea ce am spus? Ca ai parasit-o pe mama? "

                Liniste.  Tot ce primesc ca răspuns este liniste.  Dar si linistea e un răspuns care poate  raspunde la mai multe întrebări decât celelalte.  Si chiar daca nu-mi amintesc prea bine , nu pot sa cred că toată viaţa mea a fost o minciună.  Nu pot sa cred ca tatal meu nu a fost la momentul nasterii mele sau arunci când cădeam încercând să merg,  ma ridicam si iar cădeam ; sau când am gângurit încercând sa spun  "mama" sau" tata".
 
                    Nu a fost langa mine când am luat prima notă de 10, sau cand am facut prima mea prostie. Nu a fost lângă mine când am învăţat primele mele note la pian sau când am participat la primul meu concurs , finalizând cu premiul I.  Nu a fost in acele momente grele si pline de suferinte , dar nici in cele invaluite de bucurie.

                   Nu stie ca in copilarie am fost furată,  sau stie şi nu-l interesează. Nu aş vrea ca cineva sa copilareasca cara tată.  Nu aş dori cuiva soarta mea,  pentru că dacă Dumnezeu mi-a dat-o pe aceasta o s-o urmez.  Dar soarta e schimbata de alegerile oamenilor.  Pentru ca acestia sunt neştiutori,  iar cine nu are memoria trecutului riscă sa-l repete. Noi ar trebui sa învăţăm din greselile celor din inaintea noastră.  De aceea doresc sa-mi aflu tot trecutul meu si poate si pe al mamei mele,  pentru a ştii cum s-a ajuns in aceasta situaţie.  Pentru că orice are un inceput,  o cauză si o sursă.

                –" Si linistea e un răspuns, " spun lăsând lacrimile sa iasă la iveală " te rog pleacă şi nu te mai intoarce.. " spun cu o voce stinsă.