ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

47. Cayden

Suntem așezați într-o cameră rotundă.

--Cât de previzibil din partea păsării.

--Beta, vă rog, ne poate auzi.

Palero șoptește luând din priviri camera.Stăteam în centrul camerei.
Gardienii și-au făcut pariuri peste paturi, iar acum se grăbeau să-și încaseze câștigul. Bătaia pe cine lua patul cel mai departe de crăpătura din tavan. E o cameră rotundă a cărei intrare și ieșire se face pe niște scări în centrul camerei, fără geamuri, dar cu un acoperiș retractabil.

--Asta e Capcană cu majusculă. Cât de idioți ne cred?

Omega-ul murmură pe sub bărbie:

--Cred că așa sunt obiceiurile lor. Adică cameră poate să fie asemănată cu un fel de cuib. Nu?

Poate că omega, Treean, are dreptate, dar nu e ceea ce vreau să aud: scuze.
Scuze pentru pasărea ce ne-a pus într-o cameră circulară cu niciun ungher de protecție cu un acoperiș care nici nu e închis complet.
Câteva fire de zăpadă ning pe o parte. Pe asta se bat ceilalți lupi.
Cine rămâne cu paturile ude.

--Nu putem sta aici.

--Dar nici nu putem ofensa gazda.

Treean insistă.

--Mai bine îmi înfig de unul singur paloșul în inimă și măcar îi scutesc de o treabă, la cât de evidentă e toată treaba asta.

--V-ați gândit că poate sunteți paranoic?

--Palero, ce vrei să spui?

Îl întreb nu pentru un răspuns ci pentru a-l atenționa să-și aleagă cuvintele mai bine. Ridică din umeri.

--Doar, poate, vedeți mai mult un pericol în aranjamentul ăsta pentru că are de-a face cu Beta Oria.

--Te-a lovit gerul la cap? Cred că ceva părți bune din creier ți-au degerat.

Treean zâmbește. Cineva îmi apreciază umorul. Bine de știut în caz că toată treaba cu Alpha nu-mi iese. Lună, zeiță, dă-mi putere.

--Beta. Ce propuneți să facem mai exact? Unde am putea altundeva să ne ducem.

Ridic o sprânceană, prinzându-mi haina grea într-o mână.

--Serios? Chiar mă întrebi asta? Tu, respectabila gardă care știe ,,fapte și evenimente despre diplomația kalu"? Dacă îmi amintesc bine așa te-ai recomandat în expediția asta.

Roșeață se urcă pe gâtul lui. Tușește de câteva ori să-și curețe gâtul.

--Înafară de azil politic, bineînțeles, care e jos de pe masă având în vedere gradul de pericol pe care îl ridică, nu avem e face decât dansa pre cum ne cântă Carbon. Pentru moment.

--Nu știu ce să zic, lup. Dintre a fi sigur că voi fi asasinat în casa unei păsări cu probleme mintale ce zâmbește suspicios de mult și dintre a risca a risca înrăutățirea demersurilor diplomatice dintre Piscuri și Peșteri, cred că aș alege cea din urmă variantă. Nu de alta, dar relațiile dintre națiuni oricum nu stau prea bine.

Palero se încruntă.

--Nu vorbiți serios.

Nu, nu chiar. Ne agățam de un fir de iarbă în ce privește legătura dintre kalu și lupi.
Încă puțin și ne putem trezi cu un război în poale.
Urma să îi răspund lui Palero când cordonul dintre mine și Esther fu brusc smucit.

《Esther?》

Mă jur că dacă kalul ăla i-a făcut ceva o să aibă mai mult pe cap decât și-ar putea imagina.
Esther mă împinge.
O simt pentru un moment. De parcă aș sta pe marginea unei mări învolburate, iar ca intr-o bătatie de palme soarele răsare si e calmă. Ceva tot a învățat de la Carbon, când era mică, iar schimbările bruște în emoții se numără printre ele.
Îmi frec templele.
Esther folosise mai multă forță de cât ar fi trebuit, să mă dea afară din comunicație.

--Beta?

--Esther, ah.

--S-a întâmplat ceva?

Aud ceva pe marginea vocii lui Treean. Sunt impresionat.
Omegaul ține la ea, destul cât să-și arate începutul de colți, spre mine.

《Nu te entuziasma prea tare》

E omega, nu-l voi confrunta, dar orice încercare la dagara mea, e un atac direct asupra mea și a lupului meu. Wow. Dagara mea?

《Scuze.》

Își lasă bărbia în piept privind în jos. Mă întorc spre Palero.

--Nimic destul de grav cât să nu se descurce.

Esther e mai mult decât capabilă să rezolve aproape orice situație care apare. Dacă are nevoie de întăriri ne va chema.

--Ce vom face, atunci?

--Vom muta paturile, în primul rând.

Paturile erau puse în asemenea poziție încât înconjurau intrarea, asemenea cadranelor pe un ceas omenesc. Eram mult prea expuși.

--Vom lipi paturile două câte două, fiecare doarme câte doi. În caz că unul nu e pe fază celalalt îl protejează. Facem de gardă, atât la scară cât și la deschiderea din tavan. Vom evita pe cât puțin vreo sursă de lumină. Fără torțe.

Spre deosebire de lupi, kalu nu aveau ochi ce se puteau adapta întunericului. Vom lua orice avantaj care ne vine în mână. Palero dădu din cap. Imediat porni spre a pune în practică ordinele.
Treean mă trase de mânecă.

--Da?

--Dacă mori ce vom face?

Mă încrunt.
Un spin de invidie mă înjunghie. Înțeleg de ce întreabă, doar eu am adus subiectul asasinării în discuție.

--O urmați pe Esther. Ea vă va proteja.

Omegaul dă din cap. De parcă știa asta și doar aștepta o confirmare. Se întoarce cu spatele și îl urmase pe Palero.

#06.05.2018