Fericirea are chipul tău

2

Mi-am petrecut toată după-amiaza de ieri plângând în hohote la mormântul lui Derek și probabil că domnul care avea grijă de cimitir a crezut că sunt sărită de pe fix când am început să strig la o piatră funerară că mi-aș fi dorit să aflu de sentimentele lui cât mai era timp.

Totuși azi am decis că ar fi cazul să mă mai ridic din depresia asta continuă și după un duș fierbinte îmi îmbrac rochia albă mulată și îmi iau pantofii crem, apoi mă uit la mine și sunt împăcată că am reușit să ascund haosul din capul și din viața mea și am mascat totul cu machiaj și haine care să dea senzația că sunt stăpână pe mine. Sau măcar că ar trebui să fiu.

- Ești sigură că e bine să conduci așa devreme?

Grija lui Harry mă face să zâmbesc și îl asigur că voi fi în regulă și că e cazul să mai lărgească puțin lanțul.

- Știi cumva vreo sală de box prin oraș? întreb și izbucnesc în râs când Harry scuipă cafeaua înapoi în cană.

- Pentru ce? întreabă contrariat.

- Ca să mă uit la stele și să le cânt bărbaților, spun ironică. Oare pentru ce pot să vreau să merg la o sală de box Einstein?

- Nu cred că e o idee bună să te forțezi atât de mult deodată, Theresa. Abia..

Se oprește când zâmbetul îmi dispare și știu că o face pentru a mă proteja, dar asta nu înseamnă că nu pot să revin la activitățile oamenilor normali.

- Acum că am scăpat la picioarele mele? întreb sarcastică.

- Știi că nu asta am vrut să spun.

- Știu, spun scurt. Știi ce? Las-o baltă, mă descurc singură.

- Theresa eu..

Plec din bucătărie înainte să mai spună altceva și mă întror sus după o pereche de colanți, o bustieră și adidași, iar după ce îi îndes într-un rucsac mă grăbesc spre mașină, evitând să mai stau la discuții cu Harry.

Să fiu la birou fără Derek e mai ciudat decât mi-aș fi putut imagina și acum că poziția lui e scoasă la concurs mă simt pe jumătate fericită și pe cealaltă extrem de agasată. Nimeni care ar putea veni aici nu va putea să îi ia locul și doar gândul că de acum nu va mai exista o zi în care să bat la ușa lui și să îl găsesc holbându-se la laptop sau răsfoind dosarele cu pixul între dinți și cu mânecile cămășii ridicate mă macină execsiv.

Tresar când în birou își face apariția Britney și mă simt sufocată instant când îi văd privirea. E prima și ultima persoană cu care am discutat despre mine și Derek și singura care știe cât de rău îmi pare că nu mi-am dat seama mai devreme.

- Ai venit să vezi dacă nu m-am aruncat de la etaj încă?

Un zâmbet inocent îi apare în colțul gurii în timp ce se apropie de birou.

- De fapt am venit să îți spun că au venit candidații pentru postul lui..

Vocea i se întrerupe brusc atunci când închid ochii și îmi duc mâinile la tâmplă.

- Nu vreau să țin eu interviurile, spun răspicat. Să se ducă naibii cei de la resure umane așa cum a fost discuția.

Tonul îmi e ridicat și nervii întinși la maximum și deși știu că Britney nu are nicio vină nu mă pot abține să nu țip.

- Unde e Porter?

Britney tresare și face o pauză înainte să vorbească.

- E în conferință cu noii parteneri.