Fericirea are chipul tău

3

Se pare că îngropatul în muncă dă roade pentru mine. Între muncă, sală și somn nu mai reușesc să fac nimic altceva de o săptămână încoace și oarecum mă bucur. Am ignorat protestele lui Harry și ale lui Noah legate de faptul că arăt din ce în ce mai obosită și că o să ajung să leșin pe stradă, iar asta i-a făcut să comploteze împotriva mea și să încerce ba să îmi ascundă laptopul, ba telefonul sau chiar să îmi verse cafea pe dosare.

Cu toate astea sunt ok și reușesc pe zi ce trece să mă gândesc mai puțin la Derek.

Azi e vineri și când îl văd pe Ed, gardianul, în tocul ușii realizez că iar am pierdut noțiunea timpului.

- Îmi pare rău.. nu mi-am dat seama, spun și mă ridic începând să strâng mormanele de hârtii de pe lângă mine.

- Știi că nu ai de ce să te scuzi față de mine, spune bărbatul și se apropie de birou. Doar că e vineri seară, mă gândeam că poate știi tu...

- Că poate am o întâlnire de care am uitat? întreb râzând și continuând să îmi adun munca.

- Poate? râde.

- Îmi pare răd Ed, dar nu vreau să ies cu nimeni. N-am timp de așa ceva, spun și indic laptopul din brațele mele.

- Mă gândeam că poate bărbatul care îți face zile fripte la sală te-a invitat într-un final în oraș, spune și apoi își duce mâna la gură ca și cum nu voia sa aud ce tocmai a spus.

- Britney, constat și expir greoi. Ei bine Ed, te dezamăgesc profund și îți mărturisesc.. n-aș ieși cu el nici dacă mi-ar da cineva bani să mai fac o filială în cel mai bun loc din lumea asta.

- Weekend plăcute Theresa, zâmbește când îmi deschide ușa, iar eu îi întorc gestul.

Ca în fiecare seară, în drumul spre casă fac un ocol către sală și după ce îmi îmbrac bustiera și colanții nergi mă îndrept spre sacii de box și în timp ce îmi pun mănușile simt cum sunt analizată minuțios.

Îmi ridic privirea și observ cum șatenul cu ochi verzi mă privește zâmbind slab rezemat de perete cu mâinile în sân. Ca de obicei, nu poarta altceva decât pantaloni de trening gri și are mâinile înfășurate în bandă specială.

- Te ajut cu ceva? întreb arțăgos, iar el profită de atenția mea ca să se apropie.

Pieptul îi strălucește din cauza transpirației, iar părul îi e ciufulit ca în ficare zi. Am observat că mereu e aici de înainte să apar eu, iar atunci când eu plec începe și el să își strângă lucrurile.

- Te descurci pe zi ce trece mai bine. Nu mai lovești ca o fată, râde slab și îmi face cu ochiul.

- La ultima verificare eram o fată, îmi dau ochii peste cap. Și oricum nu-mi amintesc să îți fi cerut părerea.

- Nici nu e nevoie, îți fac doar un serviciu.

- Poftim? întreb revoltată și cu tonul ridicat. Ce zici să îți vezi de treaba ta și să mă ignori?

- Și atunci unde ar mai fi distracția?

Închid ochii și iau o gură de aer uriașă doar ca să nu mă enervez. Îmi vine să îl plesnesc și să mă duc la o altă sală, dar dacă aș face asta i-aș da satisfacția de a câștiga. Plus că îmi place aici; nu sunt fete care vin doar ca să defileze și să facă două genoflexiuni în fața băieților așa că n-am de gând să plec doar pentru că el e un idiot. Un idiot care arată destul de bine dacă stau să îl analizez, dar în orice caz un idiot.