Fericirea are chipul tău

30

Câteva ore mai târziu, în timp ce aranjez ultimele haine pe raft simt cum tot sângele mi se scurge din corp, iar genunchii mi se înmoaie. Înainte să apuc să mă sprijin de orice de pe lângă mine mă dezechilibrez și ajung întinsă pe podea, iar Cole apare și el speriat.

- Ce naiba s-a întâmplat? mă întreabă atunci când mă ajută să mă ridic.

Gâfâi aproape, deși tot ce am făcut e să mă mișc dintr-un colț în altul și să așez niște haine amărâte, dar știu că oboseala vine de la sarcină, nicidecum de la condiția mea fizică.

- Sunt bine, cred că a fost o cădere de calciu, ceva, mint.

Mă ajută să mă așez pe pat, apoi se lasă pe vine în fața mea și își trece degetele peste pielea obrazului meu.

- Ce se întâmplă cu tine, Theresa?

- Ce vrei să spui?

Zâmbește slab și mă privește de parcă îmi citește în suflet, dincolo de orice minciună.

- Știu că se îmtâmplă ceva, nu sunt idiot. Dar știu și că dacă ți-ai fi dorit să aflu mi-ai fi spus deja despre ce e vorba.

- Nu se întâmplă nimic, spun șoptit. Cred că e din cauză că n-am mai mâncat nimic de dimineață.

Mint iar. Am mâncat acum două ore, cât el s-a dus să îmi cumpere un raft pentru papuci.

- Atunci vrei să îmi spui de ce nu mi-ai zis că ai de gând să te muți? Te-aș fi putut ajuta.

- Nici eu n-am știut că voi face asta, îl liniștesc și îi fac semn să se așeze lângă mine. Nu era nimic stabil până când Christian mi-a găsit locul ăsta și imediat cum am ajuns aici n-am mai vrut să plec.

Nu îmi mai răspunde, iar expresia de pe fața lui e imposibil de citit. Nu reușesc să îmi dau seama dacă e împăcat cu explicația pe care i-am dat-o sau dacă nu crede nicio iotă din ce îi spun, dar de data asta nu îl mint. Tot ce nu i-am spus e că faptul că sunt însărcinată m-a făcut să vreau un loc al meu, unde să pot sta linistită și fără să mă ascund că vezi doamne poate mi-e greață într-o dimineață.

Cole expiră învins atunci când vede că nu îi dau mai multe detalii despre dorința mea de a mă muta fără ca ceilalți să afle, iar atunci când spune că mai bine pleacă din cauză e târziu un gol imens își face loc în inima și stomacul meu. Nu știu nici de unde, nici de ce și nici măcar cum naiba pot să trec de la o stare de aproape leșin la a-l dori atât de mult, dar următorul lucru pe care îl fac atunci când dă să se ridice e să îl împing ușor pe spate și mă urc peste el.

Îl sărut ca și cum nu l-aș mai fi văzut de o eternitate, iar modul în care îmi răspunde și mâinile care se plimbă peste tot pe mine mă fac să mă aprind tot mai mult.

- Theresa.. mormăie.

Nu-i dau voie să spună nimic, dimpotrivă. Mă așez mai bine deasupra lui și încep să mă mișc lipită de el până când îl simt întărindu-se și începe să geamă ușor.

Se răsucește până ajung sub el, apoi își desprinde gura de a mea și coboară pe gât, apoi pe piept, până ajunge în dreptul abdomenului. Îmi ridică tricoul și îl împinge tot mai sus, apoi începe să îmi sărute pielea fierbinte. Fiecare fibră din corpul meu tânjește după el, după modul în care mă simt atunci când îi simt carnea lipită de a mea, iar mișcările lente și apăsate atunci când se ridică atât cât să îmi deschidă sutienul mă fac să uit de tot ce există în jur.

Îi deschid nasturii cămășii din in imediat și după ce o arunc pe podea îi desfac nasturii pantalonilor în timp record. Scăpăm de haine fără să pierdem timp, iar în momentul în care îl văd că se întinde după prezervativ îmi aduc aminte că nu mai e nevoie de el pentru că deja faptul e consumat.