Fericirea are chipul tău

32

Drumul până la secția de poliție mi se pare unul dintre cele mai grele lucruri pe care trebuie să le îndur. Totul din cauza liniștii dintre mine și Cole. Nu scoate niciun sunet, abia dacă îl aud cum respiră, și conduce absent cu totul. Am încercat să îl ating, dar îl simt că nu vrea decât să fie lăsat în pace în momentul ăsta.

Tot ce ne-a spus Kate e că a fost arestat, iar tot ce au spus polițiștii e că a avut legături cu traficul de droguri. Doar fraza asta mă face să mă înfior și mi se pare că orice aș face ajung întotdeauna să fiu implicată în toate afacerile murdare de prin orice oraș ajung.

Imediar ce parchează, Cole începe să alerge spre ușa secției, fără să se mai uite în jur sau înapoi. Înghit în sec și încep să mă simt vinovată că mi-am găsit una din cele mai proaste zile să îi spun de copil, dar n-am avut nici cea mai mică idee că așa ceva s-ar fi putut întâmpla. Din toate discuțiile avute cu sora lui am înțeles că, deși extrem de dur, a fost întotdeauna un om corect, iar când fiu său a devenit dependent de droguri l-a alungat de acasă pentru că nu putea accepta ideea că are legături cu lumea asta.

Imediat ce intru în secția de poliție îl pot auzi pe Cole strigând la un polițist că e un incompetent și că va da cu el de pământ dacă nu îl lasă să își vadă tatăl.

- Nu pot să las pe altcineva să intre. Doar avocatul, spune omul plat.

- Ei bine, eu sunt avocat și acum sunt avocatul lui. Deci lasă-mă dracului să îl văd odată!

Mă uit neputincioasă la scena din fața mea, apoi mă întorc și le văd pe Kate și Cindey. Ambele au ochii roșii și par mult prea devastate de veste, iar eu nu știu cum să mă comport. Mă simt vinovată doar pentru că știu că familia mea e de partea cealaltă, a celor care ajută la situații de genul și tot scapă nepedepsiți.

- Îmi pare atât de rău, spun și mă apropii.

Niciuna nu spune nimic. Mama lui Cole face un pas spre mine și mă ia în brațe, iar eu îi răspund călduros.

- Mulțumesc pentru că ești aici.. cu el.

Înghit în sec, fără să îi răspund, și în timp ce încă o îmbrățișez pe Cindey, Kate mă privește scurt și îmi face semn spre ieșire.

Fac un pas înapoi și mă uit după Cole, dar nu cred că o să iasă prea repede de la întâlnirea cu tatăl lui.

- Kate, pot vorbi puțin cu tine?

- Sigur.

O văd pe Cindey pierdută, dar nu se obosește să înțeleagă ce aș putea eu să am de ascuns cu fiica ei. Sincer, nici eu nu știu.

Odată ieșite din secție, Kate mă trage de mână până la mașină și se asigură că nu e nimeni pe lângă noi, de parcă are să îmi spună vreun secret național.

- Ce se întâmplă? De ce nu mi-ai spus tu să ieșim?

- N-am vrut ca mama să știe că am auzit, spune agitată.

- Ce să auzi?

Blonda din fața mea își freacă mâinile încontinuu și se tot uită în toate direcțiile. Pare speriată chiar.

- Kate, ce se întâmplă? Ce ai auzit?

- Promite-mi că n-o să spui nimic nimănui. Nici măcar lu Cole, Theresa!

- Kate.. spune-mi ce se întâmplă și te ajut.

- Promite-mi! strigă și atrage atenția unor oameni care ies din mașină.