𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 10

~ ͲᎽᏞᎬᎡ ~

Parchez in fata blocului, simtindu-mi sangele fierbandu-mi in vene. Imi rezem fruntea de volan, controlandu-mi respiratia sacadata.

Ce e neinregula cu ea? Ce e neinregula cu mine? De ce ma respinge incontinuu? Nu sunt suficient de bun pentru ea?

Toate intrebarile astea imi iau mintile. Strang mai bine volanul in maini, vazand cum incheieturile mi se albesc. Nu am avut niciodata nevoie de o femeie, nu mai mult de o noapte. Cu ea insa e diferit. Imi place sa imi petrec timpul cu ea si urasc atunci cand nu o mai fac. Sau cand ma respinge. Nu credeam ca respingerea poate durea atat de tare. Nu am mai fost niciodata respins, cel putin de o femeie. Oricum, Katherine nici nu se compara cu vechile mele aventuri. Pentru ca pe ea nu o vad doar ca pe o aventura.

Ies din masina ca o tornada, mergand cu pasi grabiti spre intrarea in bloc. Liftul pe langa care trec nici nu ma mai atrage asa mult, preferand sa urc scarile mai repede.

"Cu totii avem nevoie de cineva, iar eu am nevoie de tine, Tyler!"

Ma opresc in loc cand fraza asta mi se repeta la nesfarsit in minte, privirea devenindu-mi incetosata. Imi aud bataile inimii cum se intensifica si urechile tiuind. Ma sprijin de perete, asezandu-ma pe trepte.

"... iar eu am nevoie de tine, Tyler!"

Vocea e una cunoscuta, feminina si sugrumata, de parca s-ar chinui sa vorbeasca dupa minute bune in care a plans. O aud ca un ecou continuu, care imi ia mintile cu cat se repeta mai mult.
Strang puternic din dinti, frecandu-mi fruntea cu buricul degetelor.

-Lasa-ma... marai printre dintii inclestati, simtind o durere ascutita la ceafa.

Nu mai aud nimic. Vocea a incetat. Ma ridic buimac in picioare, privirea redevenindu-mi clara.

Ce dracu' a fost asta?

Descui usa apartamentului bulversat complet si cu mult mai multe intrebari care imi roiesc ca niste fluturi in cap.
Vocea e mult prea cunoscuta. Insa modul in care a fost rostita fraza aia nu ma face sa fiu sigur pe teoria facuta. Un parfum intepator imi invadeaza narile, senzatia de ameteala intensificandu-se. O iau spre camera mea, de unde provine si parfumul. O duhoare de tutun si alcool ma opreste in loc, vazand in scurt timp si o silueta intinsa pe pat. Amber.

Trag adanc aer in plamani, abtinandu-mi toate impulsurile. Imi inchid ochii calmandu-mi atat mintea cat si nervii, inchizand inapoi usa la camera.
Pasesc spre bucatarie greoi, iesind pe balcon. Imi scot o tigara din pachetul pe care il am de ceva timp, aprinzand-o repede. Nu obisnuiesc sa fumez, cred ca am pachetul asta de mai bine de o luna. Fumez doar atunci cand cred ca nu mai pot face fata unei situatii.

Imi scot telefonul din buzunar, nestiind daca alegerea facuta e tocmai buna. Nu pot sta cu Amber, mi-e frica ca nu ma voi putea controla atunci cand se va trezi.
Imi musc buza stresat, apeland singura persoana care sper ca ma poate ajuta. Suna de doua ori pana cand glasul ei sa imi taie rasuflarea.

-Alo?

Ezit putin inainte sa vorbesc, stiind ca probabil voi fi din nou respins.

-Hei, Kath! Ma intrebam... daca ma poti ajuta cu ceva.

Oftatul ei imi aduce un gust amar in gura, moralul meu fiind tot mai mult la pamant.

-Te ascult.

-Amber e la mine in pat, aproape in coma alcoolica duhnind a iarba. Nu am nicio sansa sa o trezesc si nu vreau sa fiu aici cand o face. Se va isca iar un scandal la care nu am destula energie sa asist.