𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 3

Alarma enervanta ma face sa imi deschid ochii obositi si abia imi abtin impulsul de a arunca telefonul pe geam. Ma simt ca dupa o betie grea iar asta nu ma ajuta deloc sa ma ridic din pat. Dupa minute bune in care refuz cu desavarsire sa-mi deschid ochii, reusesc sa ma ridic in sezut pe marginea patului incercand sa descifrez ora scrisa pe telefon. Imi frec energetic ochii, reusind sa vad in sfarsit cat e ceasul. Ora 07:10.

Cred ca-ti bati joc de mine! Ma ridic glont din pat, indreptandu-ma cu forta luminii spre baie, toata starea de somnolenta disparand. La baie incep repede sa ma spal pe dinti si sa ma pieptan in acelasi timp, fapt ce datoreaza urmele de pasta de dinti de pe oglinda. Dupa ce ma spal si pe fata, ies din baie mai repede decat am intrat si ma duc direct in dulap de unde imi iau o pereche de blugi si un hanorac. Reusesc sa ma schimb intr-un minut daca asta e posibil, ma incalt, imi iau cheile de la motor si ies pe usa ca un fulger aproape uitand sa o inchid. Pornesc motorul si dupa ce virez, accelerez ajungand la o viteza la care nu ma asteptam ca o sa ajung pe strazile aglomerate din New York, mai ales dimineata.

La intrarea in sectie, ma uit de curiozitate la ceas si abia reusesc din cauza pasilor mari pe care ii fac. 07:20. Uau, aproape ca nu-mi vine sa cred ochilor! Intru in sectie la fel cum am iesit din casa si sper sa nu fiu data afara chiar din prima zi din cauza punctualitatii mele.

O salut pe doamna de la receptie, urcand la etaj unde mi s-a spus ca imi este biroul. Doar ca aici intevine o problema. Nu stiu care e biroul meu. Aproape ca incep sa ma panichez cand il vad pe domnul Michael venind spre mine pasind relaxat.

-Katherine, ce surpriza! Ce te aduce pe aici? ma intreaba el cu un aer degajat.

-Pai aici se presupune ca lucrez, nu? intreb imitandu-i tonul facandu-l sa ma privească cu ochii mijiti.

As da orice sa-l pot scuipa acum între ochii aia... Își baga mâinile în buzunare privindu-ma amuzat, facandu-ma sa ma uit la el confuză. Ce are de gând ornitoringul asta?

-Ah,da? Scuza-ma, dar ingrijitorii stau jos a treia usa la dreapta.

Ranjetul sau triumfator imi face sangele sa fiarba, vena de la gat incepand sa mi se zbata.

-Va bateti joc de mine, asa-i? intreb cu o usoara unda de nervozitate.

Incerc sa ma par calma in fata sa, nu am de gand sa ii dau satisfactia de care are nevoie.

-Tu ce crezi?

-Sincer, nu stiu ce sa cred, pufai exasperata.

-Vino dupa mine.

Tonul ii e sever ceea ce ma face sa cred ca vrea sa ma dea afara atata timp cat coboara scarile.

-Ma dati afara? pun intrebarea care ma macina cat cobor nenorocitele astea de scari.

-Oh nu, chiar aveam nevoie sa imi mature cineva in birou.

Deja incepe sa imi atinga limitele.

-Domnule Michael, daca e din cauza faptului ca am intarziat, imi pare rau dar stiti cum e vorba aia " La 07:00 dimineata somnul e cel mai dulce.", spun cu un zambet inocent.

Gorila din fata mea se intoarce spre mine cu o spranceana ridicata si intreaba pe un ton mult prea calm:

-Katherine, poti sa taci putin? Macar doua secunde.

Mi-a spus cumva sa tac? Deja o luam personal.

-Oh, pai scuzati-mi naivitatea de a nu va asculta rugamintea, dar eu nu le indeplineam parintilor aceasta dorinta, ce va face sa credeti ca o s-o v-o îndeplinesc dumneavoastra? intreb aspru privindu-l furioasa.

Nu ma intereseaza ca e seful meu, pe mine nimeni nu ma controleaza. Daca crede ca eu chiar voi fi marioneta lui, ar fi bine sa-si gaseasca pe altcineva ca contabil.