𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 16

Ies din bloc aproape alergand, incercand sa ma imbrac cu geaca in acelasi timp. Imi tin ghiozdanul plin cu dosare in dinti, parcurgand cu pasi iuti drumul pana la masina. De data asta hotarasc sa merg cu masina, gerul de afara fiind mult prea puternic. Imi frec palmele incercand sa ma incalzesc, trantindu-mi pe bancheta de langa ghiozdanul. Trebuie sa aflu cat mai multe despre familia Michael, altfel nu pot ma pot avanta. Sunt atat de pornit incat sunt dispus sa caut si in gaura de sarpe ceva care m-ar putea ajuta.

Pentru ca mi-am pierdut telefonul in timpul accidentului, acum il folosesc pe cel de serviciu. Nu am primit niciun apel de la Emily in legatura cu starea Katherinei insa sunt mult prea nerabdator sa o vad. Totodata imi e teama sa o fac, nu stiu cum voi reacționa.

Ies din parcare, pielea infiorandu-mi-se instant cand gandul imi fuge din nou la ea.

"–Nu, nu, nu!? Katherine, deschide ochii! Te rog, iubito! Ramai cu mine, te implor! Te iubesc, Katherine!"

Opresc brusc la semafor, aproape izbindu-ma cu fruntea de volan. Mai multi soferi ma claxoneaza nervosi, gesticuland.
Clipesc repetitiv incercand sa-mi revin din transa, stiind ca probabil imaginea ei plina de sange ma va bantui toata viata. Ma intreb daca m-a auzit cand am spus ultimele trei cuvinte. Daca asta a fost un motiv pentru care a continuat sa lupte. Sute de intrebari mi se invart in minte, dar nu stiu daca le voi gasi vreodata raspunsul.

Pornesc de pe loc, depasind masinile din fata mea fara sa tin cont de indicatoare sau linia continua. N-am timp de toate astea, oricum am pierdut prea mult timp cu Stella. Maine o voi interoga ca la carte, stiu sigur ca ea a fost. Am nevoie doar de dovezi, iar acele dovezi sa fie concrete. Sunt sigur ca taticul ei sergent isi va baga nasul, dar atata timp cat ea e vinovata, nu poate face nimic. Niciodata nu i-am suportat, mereu au fost ca o durere in fund pentru mine. Mai ales Stella. Singurul motiv pentru care inca sunt in echipa asta e Ashley care se roagă de mine de luni bune sa raman. Sunt sigur ca odata cu cazul asta, actele mele de transferare vor fi semnate. Nu ii voi lasa lui Ryan satisfacția de a ma da afara, ma voi transfera de bunăvoie.

Parchez masina in parcarea spitalului, ramanand cateva clipe cu mainile pe volan. Fa-o!

Ies din masina grabit, jucandu-ma agitat cu manerul rucsacului. Ma interesez de salonul in care a fost internata Katherine, parcurgand holurile lungi cu un nod in gat si un gol adanc in stomac. Ajung in dreptul usii, inspirand adanc inainte sa apas clanta usii. Instant dau de ochii albastri ai lui Emily, ridicand sugestiv din sprancene cand imi vede ingrijorarea de pe fata.

Trec pe langa ea, toata atentia fiindu-mi acaparata de Katherine. Ii studiez cu atentie chipul, fiind la fel de frumoasa chiar si cu vanatai. Un plasture mare ii acopera tampla, obrazul drept fiindu-i mov. O ating usor, de teama ca la orice miscare brusca s-ar putea sparge sau disparea. Ma las pe vine langa pat, tinandu-i una din mainile reci intre ale mele. Ii mangai fin obrajii palizi, maxilarul zvacnindu-mi.

Medicul care s-a ocupat de operatie apare in salon, zambindu-mi bland cand ma vede. Trage un ochi in fisa pe care o tine in maini, apropiindu-se usor de pat.

–Am aflat cauza accidentului si sincer sa fiu, nu am crezut vreodata ca o femeie poate fi atat de puternica! exclama uimit. Inafara de stomacul care i-a fost perforat, are doua coaste rupte si una fracturata. Din fericire nu are niciun picior rupt sau vreo mana. Avand in vedere metabolismul ei si construcția fizica, isi va reveni rapid. Maine cel mai sigur se va trezi.

Glasul sau din spre final nu ma multumeste deloc, fiind neincrezator. Isi ingusteaza privirea, uitandu-se tinta la tampla ei.

–Dar este o problema, il completez.

Pulsul mi-o ia razna, simtind un val de caldura in tot corpul.

–Mi-e teama ca da. Din cauza loviturii care i-a afectat craniul, exista riscul de a-si pierde memoria. Adica... sa nu isi aminteasca de niciunul dintre voi.