𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 12

318 27 4
                                    

–M-am indragostit de tine, Katherine Kennedy!

Aerul mi se blocheaza in plamani, soapta sa suava auzind-o acum ca pe un ecou continuu. Corpul imi paralizeaza, neputand sa imi misc niciun muschi.

–Katherine...

–Shht, soptesc intorcandu-ma cu fata spre el.

Il strang in brate, nestiind ce altceva sa fac pentru a ascunde ceea ce simt. Nu stiu cum as putea sa reactionez la asta, nu stiu ce ar trebui sa simt in legatura cu asta.

–Vreau sa ma duc acasa, murmur cu glasul sugrumat.

Se desprinde incet de mine, prinzandu-mi fata in palmele sale mari. Imi analizeaza fiecare reactie, ochii sai sapand adanc in ai mei.

–Simti la fel.

O spune mai mult ca pe o constatare, degetul sau mare mangaindu-mi fin obrazul. Ma saruta dulce pe frunte, in ochii sai aparand o sclipire aparte.

–Eu...

Clipesc repetitiv retragandu-ma usor. Da, simt la fel. Insa nu il pot lasa sa faca asta. Doar gandul ca poate pati ceva imi ia mintile. Sa il stiu urmarit de mafie nu ne aduce niciunuia din noi vreun beneficiu.
Ofteaza adanc, tragandu-ma dupa el spre iesirea din cimitir. Sta cu capul aplecat, intorcandu-si din cand in cand privirea spre mine si apoi spre stele.

Farurile motoarelor noastre au ramas aprinse, luminandu-ne calea.

–Spune-o!

Ma intorc confuza spre el, neinteleg la ce se refera. Sau nu vreau sa inteleg.

–Spune-o, Katherine! Priveste-ma in ochi si spune-mi ca nu simti nimic pentru mine.

Imi strang buzele ferma, inca negasindu-mi curajul de a-l privi in ochi. Isi lungeste gatul, astfel incat sa ma forteze sa il privesc in ochi

–Nu pot, rostesc ferm.

Pare usurat de afirmatia mea insa ramane la fel de incordat cand imi vede expresia.

–Dar? intreaba arcuindu-si o spranceana.

–Dar nu stiu daca pot permite asta. Da-mi timp, nu sunt... familiarizata cu asta. Nu e nevoie sa promit ca ma voi gandi la ce ai spus, amandoi stim ca voi face asta in permanenta de acum inainte.

Zambeste slab, incuviintand scurt din cap. Se apleaca spre mine, inima mea oprindu-se in loc. Imi prinde ambele maini, impletindu-si degetele cu ale mele. Buzele sale moi se lipesc perfect peste ale mele, fiind ca doua bucati de puzzle perfect simetrice. Sarutul e unul dulce, plin de dragoste si emotii pe care nu credeam ca le voi mai simti vreodata.

Se desprinde usor, ochii sai fiind precum doua diamante de un albastru intens. Un zambet cald i se intinde pe chip, picioarele mele fiind pe punctul de a ceda.

–Multumesc, soptesc.

Ne lipim fruntile ascultand doar respiratiile greoaie a amandurora inchizandu-ne ochii.

–Am nevoie de tine, Katherine!

Imi inghit suspinul care vrea sa iasa din piept, inlocuindu-l cu un oftat prelung.

–Si eu am nevoie de tine, Tyler! Si eu...

Imi ofera inca un sarut lung pe buze, parca vrand sa ia cat mai mult din el.

–Noapte buna, iubito!

Cuvintele sale imi vin ca un pumnal direct in inima, tonul sau abatut frangandu-mi inima putin cate putin. Ma priveste retinut, muscandu-si buza stresat. Ii zambesc incercand sa ii linistesc gandurile, tinandu-mi in frau toate emotiile care vor sa iasa la iveala printr-un sir continuu de lacrimi.

𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝 Where stories live. Discover now