𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 4

O saptamana mai tarziu

Ma intind pe scaunul din piele, dezmortindu-mi oasele.  Stau de mai bine de cinci ore la birou si nu cred ca am apucat sa merg nici macar la baie.  Din cauza faptului ca sunt pe menstruatie, am o stare foarte proasta si doar pastilele ma ajuta sa nu o iau razna.

Nici acasa nu o duc mai bine. Tot renovatul ma epuizeaza mai mult decat cinci ore de stat la birou. Am reusit sa scot canapeaua din casa cu ajutorul celor care au luat-o, locul ei fiind acum la ghena. In minimul timp liber pe care l-am avut la birou, am reusit sa imi dau comanda de alta canapea din piele neagra. Aseara mi-am pus alarma la casa pentru cazul in care cei din mafie vor avea de gand sa intre inapoi la mine in casa. M-am saturat pana peste cap de jocurile lor tampite. Cu toate ca am reusit sa scap de microfoane, pagubele din casa tot eu le rezolv din propriul buget. Asadar daca ei chiar vor sa ma viziteze... ii astept cu mare drag. Insa spre dezamagirea lor, nu-i voi astepta ca pe Mos Craciun cu fursecuri si lapte, ci cu o pusca mitraliera. 

Azi nu l-am vazut mai deloc  pe Tyler, cand am ajuns la sectie el deja era agitat si fugea de colo-colo impreuna cu alti ofiteri. Trebuie sa recunosc, il invidiez pentru meseria sa. Mereu mi-am dorit sa ajung candva un ofiter. Nu am acceptat meseria lui Ryan dintr-un singur motiv. El e capul tuturor. Prefer sa imi petrec timpul la birou singura decat cu un ornitoring care sa imi ordone.

Programul meu se termina in aproximativ doua ore deci voi putea sa imi varuiesc peretii dupa aceea. Oricum voiam sa-mi pun tapet pe unul din ei. Spre surprinderea mea, cafeaua de la aparat mi-a dat destul de multa energie cat sa imi doresc sa fac cat mai multe. Sau statul pe scaunul asta nenorocit m-a facut sa vreau sa ma misc. 

                                                                                                                         * * * * 

~ ͲᎽᏞᎬᎡ ~

Urc scările spre apartamentul meu, mai greu decât am urcat vreodata dupa o zi plina de investigatii. Imi simt capul greoi si ochii aproape mi se închid. Nasul imi e infundat si bat pariu ca am febra. Super, fix de o răceală aveam eu timp acum. Azi am vazut-o de cateva ori pe Katherine la aparatul de cafea dar nu am avut timp sa ii mai trantesc pe tava si alte replici acide. Cazul de azi a fost mai complicat decat in mod normal si pot sa zic ca m-a secat de puteri. Am fost chemat de urgenta inca de la 05:00. Ma mir ca ma mai pot tine pe picioare.

Sunt pregatit sa imi descui usa dar fix in secunda aia, aceasta se deschide brusc in fata mea.

–Hei, Tyler! Ce mai faci? intreaba femeia pe care am vrut sa o sugrum de atatea ori.

Ma incrunt cateva clipe confuz, creierul meu fiind mult secat ca sa proceseze.

–Tu ce dracu' mai cauti aici? Nu am fost destul de inteles cand am spus că vreau sa pleci definitiv? intreb furios intrând în apartament dand-o la o parte.

–Sincer... putin imi pasa ce vrei tu. Am venit si eu sa-mi vizitez fratele, nu am voie? intreaba aceasta cu un zâmbet fals.

–Nu! aproape strig.

–Ah, haide! Ce am făcut atât de rau incat sa te superi asa?

Ma intorc cu tot corpul spre ea privind-o cu toata ura de care dispun. E drogata, din nou. Cred ca e si putin beata avand in vedere ca se clatina pe picioare. 

–Ce ai facut? Vrei sa-ti spun eu ce ai facut? Ne-ai distrus viata, familia?! Asa ca iesi din apartamentul meu pana nu te dau eu in șuturi afara! Da-mi si cheia cu care ai intrat ,spun ferm orbit de furie.

–Tu inca esti setat pe treaba asta?! Ti-am mai zis, nu a fost vina mea! striga sora mea enervanta clar si raspicat.

–Nu? Atunci a cui? A faptului că două mâini pur si simplu s-au înfășurat in jurul gâtului tatei cat conducea? Spune-mi?!