𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 20

Expresia lui Nicklaus se înăsprește cand sunetul cunoscut al piedicii pistolului se face auzit, recunoscandu-l si pe cel ce ii tine  pistolul lipit de ceafa. Bataile inimii mi se mai domolesc vazandu-l pe Tyler in fata mea, fiind mai furios ca niciodata. Isi apropie gura cu urechea lui Nicklaus, infasurandu-si un brat in jurul gatului sau. Ii lipeste pistolul de tampla, teama din ochii lui Nicklaus fiind vizibila.

–Doar gandul de a te apropia de Katherine e gresit, ceea ce ai facut acum e sinucidere curata, amice!

Fara sa apuc macar sa clipesc, il vad pe Nicklaus prabusindu-se la podea. Il scanez cu groaza din cap pana in picioare, cautand o pata de sange sau orice altceva care sa arate ca viata i se scurge incet dar sigur. Doar l-a lovit. E doar inconștient.

Tintuiesc cu privirea arma din mana sa, recunoscand-o imediat. Sangele imi ingheata in vene, auzindu-mi pulsul zvacnind in timpane. Uit sa respir pentru cateva clipe, mintea mea fiind invadata de sute de ganduri care mai de care mai oribile.

–De unde ai ala? intreb cu glas sugrumat.

Isi inalta privirea spre mine, asprimea din ochii sai facandu-mi tot corpul sa tremure. Inghit in sec constienta de urmari, indreptandu-mi spatele. Isi ingusteaza privirea cand imi vede duritatea de pe chip, cat si statura de neinduplecat.

–De la tine din dulap, Katherine!

Tonul sau acid imi face duritatea sa isi mai piarda din puteri, simtindu-ma mai instabila moral. Imi musc interiorul obrazului, fataindu-ma de pe un picior pe altul. Imi ridic barbia in semn de sfidare, actiune ce pare sa il infurie si mai tare.

–Cum am gasit si asta in geaca ta, continua aprig.

Isi varaste mana in buzunar, scotand lama pe care obisnuiam sa o port cu mine mai mereu. Gura mi se intredeschide din cauza socului, duritatea mea fiind calcata in picioare doar de cateva vorbe spuse pe un ton crunt.

–Nu ma privi asa, Katherine. Nu iti sunt dusman, nu trebuie sa imi demonstrezi nimic. Tot ce vreau e sa-mi spui totul. La dracu', vreau doar sa te ajut!? zbiera aruncand cu lama in perete.

Tresar usor cand acesta se izbeste zgomotos de perete, bucatile de plastic care il acopereau, imprastiindu-se in toata bucataria. Ochii sai cad pe rana care continua sa sangereze, privirea imblanzindu-se imediat. Cu un oftat adanc, dispare din bucatarie auzind usa baii deschizandu-se. Nu ma pot misca. Nu pot respira. Trebuie sa ii spun, nu ma pot ascunde la nesfarsit. Nu se va lasa pana nu ii spune.

Lacrimile imi incetoseaza privirea, tragand adanc aer in plamani pentru a ma calma privind in tavan.
Tyler se intoarce retinut, tinand in mana trusa de prim ajutor. Imi apuca mana nevatamata, indemnandu-ma sa ma asez pe scaun. Se lasa in genunchi in fata mea, stergand sangele care imi acopera aproape toata palma si degetele. Imi tapoteaza rana cu o cotoneta imbibata intr-o substanta cu un miros intepator. Isi ridica scurt ochii spre mine verificand daca schitez vreun gest, insa am corpul mult prea amortit ca sa simt vreo durere. Adrenalina imi pulseaza cu putere in vene, gandul de a o zbughi pe usa afara fiind tot mai tentant.

Imi infasoara o bucata de tifon in jurul ranii, plasand un mic sarut pe zona afectata inainte sa se ridice. Strange tot ce a folosit, indepartand trusa cu piciorul. Se intoarce cu spatele la mine, strangand in maini marginea blatului de bucatarie. Muschii spatelui ii ies in relief, cand se apleaca usor in fata respirand precipitat.

–Faci parte din mafie?

Inima mi se opreste in loc auzind cuvintele sale, straduindu-ma sa nu cedez nervos. In sinea mea am stiut ca si-a dat seama. De asta si schimbarea sa brusca de comportament.

–Spune-mi, Katherine! Esti o criminala in serie?

Imi adun toate fortele, stiind ca ceea ce urmeaza sa ii spun imi va toca neuronii marunt. Inspir adanc aer in piept, facandu-mi curaj sa ma ridic in picioare.