𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 1

~ ᏦᎪͲᎻᎬᎡᏆΝᎬ ~

Cu melodia Rihannei pe fundal, imi despachetez si ultimul bagaj deja iritata de atat de multe haine.

Sunt inconjurata de tot felul de articole vestimentare, iar podeaua abia se mai observa de ele.
De cand eram mica urasc sa impaturesc hainele, nu am rabdare si ma plictisesc groaznic. Mai bine ascult cum sta cearceaful pe saltea.

Dupa ce termin de impaturit si aranjat in dulap ultimele haine, mai mult in scarba decat cu entuziasm, ma indrept cu pasi greoi spre baie stiind ca momentul meu de relaxare a venit in sfarsit. Pun dopul la cada inainte sa pornesc apa, punand putin spumant cu miros de piersici.

De cand m-am mutat in New York, mai exact de o saptamana, imi simt fiecare muschi tensionat. Pe langa faptul ca am avut de despachetat tot ce am luat din Chicago - nimic legal care sa fie trecut usor cu vederea - ma simt mereu in stare de alerta. Cu toate ca sunt urmarita de cinci ani de zile nu pot sa nu traiesc cu sentimentul asta ca cineva e pe urmele mele. De asta m-am si mutat la casa, in cazul in care ma vor gasi, voi putea fugi mai usor.

Imi aranjez putin parul in oglinda care reflecta vesnica imagine: parul saten suvitat din cauza timpului, ochii negri rareori cu reflexe aurii, nasul mic usor tuguiat. Totul atat de simplu, de normal dar in acelasi timp totul atat de complicat. Pana sa implinesc varsta de cincisprezece ani, nu stiam in ce fel de lume mizerabila si periculoasa traiesc. Nu am constientizat cat am fost mica, iar parintii mei nu voiau nici in ruptul capului sa aflu. Pana cand a aparut el.

Imi scutur capul parca trezita la realitate, tresarid usor cand constat ca apa din cada e aproape plina. Opresc robinetul repede, vazand spuma cum se ridica mai sa dea pe afara. Dau drumul la un playlist, indepartand totodata toate piesele vestimentare de pe mine. Ma bag in apa fierbinte si in spuma frumos parfumata, mirosul imbietor facandu-ma sa zambesc involuntar. Ma asez mai comod si dupa cam un sfert de ora in care apa fierbinte imi alina fiecare muschi tensionat, simt cum ma relaxez treptat.

Dupa doua saptamani tensionate si haotice, pline doar cu ganduri necurate si planuri de evadare, in sfarsit sunt relexata. Mereu trebuie sa ma gandesc la macar o solutie salvatoare pana sa ajunga cei din mafie sa ma gaseasca, nu pot sti niciodata cand ma pot lua pe nepregatite. Cei cinci ani de fuga necontenita mi-au demonstrat ca oricat de inarmata as fi, nu voi putea niciodata sa lupt singura impotriva atator oameni. Totusi am o presimtire ca odata cu prezenta mea aici, in orasul meu natal, totul se va schimba.

Motai cateva minute in cada, apoi ies din apa deja calduta infasurandu-mi un prosop in jurul trupului. Ma uit la ceasul de la telefon, frecandu-ma la ochi ca sa ma conving ca practic am stat o ora intreaga. O alta ora pierduta printre ganduri, nimic neobisnuit.

Ma indrept spre dormitor de unde urmeaza sa imi iau haine de schimb, decisa sa ies la cumparaturi. Cu toate ca e ora 19:00, frigiderul meu e aproape gol, iar stomacul meu urla la mine. Nu tin minte cand am mancat ultima data, am trecut peste multe mese perioada asta.

Imi incalt adidasii in graba, iesind pe usa neincrezatoare. Gandul imi ramane la briceagul din geanta, oprindu-ma in fata usii inca indecisa. Rare sunt ocaziile in care ies fara el, e o masura de precautie pe care mi-am luat-o cu mult timp in urma, de inainte ca razboiul dintre familia mea si cea a mafiei sa inceapa. Ei dar mai ales seful lor, nu ma scapa mai deloc din ochi. Sunt in stare sa ma caute pana si in panzele albe. M-am gandit de multe ori sa renunt, pur si simplu sa-mi pun capat suferintei cu un pistol. Insa nu am putut niciodata. Pentru ca oricat de mult as suferi, inima mea inca tanjeste dupa el. Inca stie ca intr-o buna zi ne vom regasi si ne vom continua povestea asa cum mi-a promis.

* * * *

Cu cinci ani in urma

Masina se izbeste puternic de parapetul din stanga noastra reusind astfel sa iesim de pe pod.