𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 26

Imi inclestez maxilarul, vazandu-l pe Tyler cum ma roaga din priviri sa nu fac ceva necugetat. 

-Ce vrei, Ryan? Ai zis ca te intorci peste patru zile nu una, marai printre dinti.

 Adopt o pozitie impunatoare, tonul folosit aratand ca sunt stapana pe sine.

-Ba da... dar vorba ta, scumpo! Niciodata nu m-am tinut de cuvant, de ce sa o fac tocmai acum? rosteste relaxat strangandu-i umarul lui Tyler.

Instinctiv, fac un pas in fata trecand de pragul usii dar ma opresc in loc cand toate armele se indreapta spre mine. Imi rotesc privirea in jur, surazand mai apoi slab spre surprinderea tuturor.

-Ryan Michael... niciodata fara oamenii lui. Stii, chiar ma intreb cand o sa incetezi sa te mai ascunzi si o sa lupti asa cum se cuvine ca ar trebui sa lupte un om cu atatea atributii. Fara oameni care sa te pazeasca chiar si la baie. Mereu ti-a placut sa te ascunzi, sa arati ca esti invincibil, dar in realitate esti doar un caine fricos pazit de alti caini probabil mai buni decat tine.

Pasesc usor spre el, incercand sa ignor toate armele indreptate spre mine si ochii lui Tyler care ar fi in stare sa ma doboare in orice clipa daca ii privesc. Il privesc tinta pe Ryan, zambetul palindu-i vazandu-ma atat de aproape de el.

-Niciodata nu o sa fii asa cum vrei sa pretinzi ca esti, vei fi doar un las obligat de tatal sau sa ii ia partea in toate treburile murdare. Nu esti facut pentru asta, Ryan! Nici Stella nu e, deci de ce nu ne faci la toti un bine si termini cu toate astea? Cadem la pace si toata lumea isi vede de viata lui.

-Si tu adica esti facuta pentru lumea asta? Mai scuteste-ma, Kennedy! Esti exact ca mine, o stii si tu, pufaie ironic cu o urma de aroganta in glas.

-Am ajuns in lumea asta datorita tie! Ti se pare ca mi-a facut o deosebita placere sa omor oameni mai mult sau mai putin vinovati? Sau sa fiu batuta ca pe ultimul caine de alte gasti? Din cauza ta, nu am apucat sa imi traiesc viata. Ai distrus totul! Si ca sa stii, nu suntem la fel. Scoate-ti naibii asta din cap! tip facandu-l sa tresara uitandu-se la mine dur.

-Ne asemanam mai mult decat crezi...

Ofteaza adanc, punandu-se relaxat pe un scaun. Apuca de pe masa un pahar cu suc de portocale, sorbind o gura din el. Tot corpul imi tremura de nervi, avand pumnii atat de tare inclestati incat ma dor. Fara sa ma pot abtine, ii dau peste mana in care tine paharul acesta cazand pe gresie spargandu-se.

-Iar eu iti zic inca o data cat de tare te inseli. Suntem doua personalitati complet diferite, deci nu mai incerca... ce naiba ai de gand. Ia-ti sclavul cu oamenii si iesiti acum din casa mea! Avem o intelegere, respect-o! ma rastesc la el, impungandu-l cu un deget in piept.

Isi ingusteaza privirea, un zambet larg facandu-si loc pe fata lui. Le da ordin oamenilor sai sa lase armele jos, facandu-mi semn sa ma asez langa el. Il privesc cu o spranceana ridicata, pufaind intr-un ras ironic. Daca el chiar crede ca ma voi lasa condusa de el, ar fi bine sa se impuste singur ca sa nu o fac eu. Imi pun mainile in san, inima batandu-mi nebuneste. Oricat as arata ca sunt dura si de neclintit, in interiorul meu tremur de frica. Mi-e frica ca totul se poate repeta ca exact acum cinci ani. Si ca voi pierde totul.

-Draga, intelegerea a picat de mult! "Combate focul cu foc." Ai auzit de proverbul asta vreodata, pustoaico? Am venit sa-mi iau ce-mi apartine, deci iti propun sa ii lasi pe oamenii mei sa te ia pe cale amiabila, spune el degajat zambind.

Il vad pe Tyler cum devine vizibil agitat, incercand sa scape de stransori. Imi apropii gura de urechea lui Ryan, intalnindu-i totodata privirea cruciala a lui Tyler. Isi strange buzele ferm, teama din ochii sai fiind inexplicabila. E singura data in atatia ani cand il vad asa. Atat de neputincios si gata sa urle din toti plamanii pentru a se elibera. Incerc sa ii transmit din priviri sa se calmeze, clatinand usor din cap, aproape isesizabil.