𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 21

Incerc sa merg cat mai prudent, bezna din jur ingreunandu-mi munca. Odata cu "plimbarea" asta, il voi testa si pe Tyler. Vreau sa vad daca chiar e pregatit sa infrunte lumea sangeroasa a mafiei. Si daca e pregatit sa isi continue viata cu o criminala. Chiar daca practic suntem pe aceeasi lungime de unda, el nu va putea simti asta decat atunci cand amintirile ii vor reveni. Am asteptat sa se lase seara pentru a ne incepe planul, el luand decizia de a se lasa pe mana mea. Nici el nu stie unde vom merge, ci doar ca vom fi inconjurati de pustietate.

–Katherine....

Din glasul sau imi dau seama ca nu e sigur pe cuvintele pe care vrea sa mi le adreseze. Priveste in fata la drumul pustiu pe care mergem de cateva minute pune, sprijinindu-si capul de geamul portierei.

–Da?

Sta cateva clipe pe ganduri, molfaindu-si buza indecis.

–Stii cine ti-a omorat parintii? Adica...

–Da, ii tai replica pe un ton poate prea ridicat.

Strang volanul mai tare in maini, simtindu-mi vena de la mana zbatandu-se.

–Nicklaus.

Isi intoarce fulgerator ochii spre mine, privirea intunecandu-se cat ai clipi. Il privesc cu coada ochiului cum ramane cu ochii atintiti pe mine, inclestandu-si maxilarul si pumnii.

–Nu am putut niciodata sa ma razbun pe el, mereu a fost protejat. Am incercat de nenumarate ori sa il manipulez, insa cu cat incercam mai mult cu atat mai afundam mai tare in bula asta plina de cadavre si ploaie de gloante.

–Cum de nu l-am ucis eu? murmura mai mult in barba.

–Fara el nu voi putea niciodata sa aflu cine e capul mafiei. E un fel de regula la ei in care nu ai voie sa spui nimic despre seful tau, nici macar daca esti la un pas de moarte. In cazul lui Nicklaus nu se aplica aceasta regula atata timp cat el a dat-o. Fiind mana sa dreapta, are incredere nelimitata in el.

–Si de ce crezi ca va vorbi acum?

Imi rasucesc capul spre el, zambind cu jumatate de gura.

–Ii stiu punctele slabe, afirm increzatoare.

Ridica din sprancene impresionat, zambindu-mi mandru. Zambetul ii paleste, cazand iar pe ganduri. Se intoarce cu tot corpul spre mine, batand usor cu degetele in bordul masinii.

–Dupa cum stii, am incercat sa aflu cat mai multe despre familia Michael. Ryan Michael nu e cine se da. E mafiot, la fel ca Stella. El se foloseste de numele Ronald Maison pentru a-si ascunde faptele in cazul in care ies la suprafata. Nu am putut afla din ce mafie face parte, de-a lungul timpului s-a vazut cu mafioti din diverse locuri. Toata sectia aia e plina de politisti corupti, toti bagati de Ryan. Daca nu sunt chiar oamenii lui.

Invart cuvintele sale pe toate partile, mai multe legaturi formandu-se in mintea mea. Nu se poate!

                                  * * * *

Cu sase ani in urma.
Katherine - saptesprezece ani

Bat in usa biroului tatei cu retinere, nestiind daca alegerea luata este chiar cea corecta.

Intru cand glasul sau imi da permisiunea si inchid usa in urma mea. Palmele incep sa imi transpire iar genunchii mi se inmoaie cand el impreuna cu cel caruia i-am daruit toata inima mea stau in fata bibliotecii privindu-ma uimiti. Nu am mai vorbit cu niciunul de mai bine de o luna. Mai ales despre ceea ce urmeaza sa discutam.

Inclin usor capul in semn de salut si inaintez pana ajung la unul din fotoliile sale confortabile. Incerc sa-mi potolesc ritmul alert al inimii si respiratia care a devenit treptat precipicata cand i-am intalnit privirea lui.