𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 30

Bratele lui Tyler ma strang puternic, degetele sale mangaindu-mi  bland spatele linistindu-ma. Tremuratul mi-a trecut, iar in ciuda faptului ca am tras o sperietura sora cu moartea, epinefrina din mine isi face in continuare efectul dandu-mi energie.

Imi ridic usor capul zambind cand dau de privirea patimasa a lui Tyler. Ma saruta lung pe buze, simtind ca in sfarsit iau o gura de aer dupa ore lungi in care nu am respirat deloc. Buzele sale dulci le preseaza pe ale mele, mana sa strecurandu-se usor in parul meu adancind sarutul.

Ma agat mai mult de gatul sau, el infasurandu-si un brat in jurul taliei mele lipindu-ma mai mult de el. Zambesc larg peste buzele sale cand imi traseaza linia maxilarului cu degetele, transmitandu-mi fiori in tot corpul. Se opreste dintr-o data din sarut, privind spre stomacul meu care scoate niste sunete groaznice dar pe care eu nu l-am bagat in seama pana acum.

Se incrunta nemultumit, impletindu-si degetele cu ale mele tragandu-ma dupa el in nonstop-ul de langa noi. Intr-adevar, imi este extrem de foame dar sincer as putea sta nemancata si doua saptamani daca el e langa mine. Saruturile sale ma fac sa uit de tot, sa-mi pierd orice urma de ratiune si sa ma axez doar pe buzele sale moi si catifelate. Ma poate scapa de orice durere iar asta e doar unul din efectele pe care le are asupra mea.

Ma uit spre ghiozdanul mare si plin din spatele sau, fiind prima data cand il observ.

-Ce ai in ghiozdan?

Isi roteste privirea in jur, apropiindu-si gura mai mult de urechea mea pentru a-l putea auzi doar eu.

-Arme, munitie, grenade, tot ce ne mai trebuie. Si haine, pastile si bandaje pentru tine, bineinteles!

Ultima fraza o spune zambind gingas, facandu-ma sa-mi casc ochii mirata.

-Mi-ai luat haine? intreb socata facandu-l sa surada usor.

Eu chiar nu-l merit pe barbatul asta, e atat de grijuliu si dulce cu mine incat ajunge sa ma uimeasca. Cu toate ca il stiu inca de cand eram copii, mereu reuseste sa ma uimeasca cu ceva. Nu m-am indoit niciodata de iubirea sa fata de mine, insa uneori mi se pare ca e mult prea rabdator cu mine. Dupa toate suferintele pe care i le-am creat, continua sa ma priveasca cu acea privire plina de iubire si blandete, facandu-ma sa ma pierd cu totul in fata sa.

-Normal ca ti-am luat! Mereu voi avea grija de tine, indiferent de moment.

Imi inchid gura, clipind repetitiv. Scutur din cap, zambind cu un colt al gurii.

-Esti uimitor! exclam privindu-l cu admiratie.

Imi analizeaza chipul, ochii stralucindu-i precum doua pietre pretioase in care ma pierd de fiecare data cand ma afund in ei. Se opreste brusc, cuprinzandu-mi fata in palme. Intensitatea cu care ma priveste imi fac picioarele sa se inmoaie, vazand o urma de tristete in ochii sai.

-Indiferent de ce se intampla, vreau sa stii ca mereu te-am iubit. Inca de cand nu aveai toti dintii si erai complexata de asta. Nici macar dupa accident nu am incetat sa te iubesc. In seara in care ne-am vazut prima data dupa accident, in parc, am stiut ca tu esti cea care imi poate umple golul pe care il tot simteam. Eu..

Nu... Cedeaza. 

Ma incrunt furioasa, impungandu-l cu un deget in piept.

-Nici sa nu indraznesti sa renunti acum! Fi atent la mine, Tyler Weston! Ori murim impreuna, ori supravietuim impreuna. Daca tu mori, mor si eu. 

Chipul i se intristeaza brusc, dar mascheaza totul cu un zambet inchizand usor ochii.

-Pasarile nocturne nu renunta niciodata, nu? intreaba ridicand degetul mic in aer.