𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 14

-Buna, Katherina!

Un junghi imi strapunge inima din plin, inclestandu-mi pumnii involuntar. Sangele imi clocoteste in vene, simtind-o pe cea de la tampla zvacnind. Fara sa mai gandesc limpede, ii aplic lui Nicklaus un pumn direct in fata facandu-l sa se clatine putin pe picioare. Sunt gata sa ii mai servesc pe tava inca un pumn, insa mainile lui Tyler ma cuprind tragandu-ma in spate.

Il indepartez cu ambele palme, privirea mea diavoleasca oprindu-l in loc. Ma apropii din nou de Nick care isi tapoteaza nasul patat de sange, atragand treptat atentia.

-Nicklaus Wolf, lasa-ma in pace! Poate ca pana acum am fost indulgenta dar de acum totul e personal. Si iti jur ca te voi distruge atat de tare, incat ma vei implora sa te las in pace. M-am saturat de prezenta ta pe planeta, oricum nu va fi mare pierdere daca te voi ucide. Asadar, bucura-te de zilele pe care le mai ai, pentru ca de astazi sunt numarate, marai printre dinti astfel incat sa ma auda doar el.

Trag un ochi  peste umar spre Tyler, acesta avand o privire ucigatoare. Ma fac disparuta inainte sa vina si paza, pasind cu rapizitate spre baie. Trantesc usa in urma mea, bucurandu-ma de faptul ca nu e nimeni. Imi dau cu putina apa rece pe fata, strangand marginea chiuvetei in incercarea de a ma tempera. Nu-ti pierde controlul.

Inspir adanc aer in piept, privindu-mi reflexia in oglinda. Ritmul inimii imi revine la normal, exercitiile de respiratie ajutandu-ma sa ma calmez. Pielea de pe monturi mi-a crapat, cateva firicele de sange abia zarindu-se. Usa din spatele meu se deschide brusc, trantindu-se de perete din cauza fortei cu care a fost deschisa.

-Katherine!

Privirea tulburata a lui Tyler o intalneste pe a mea, rasufland usurat vazandu-ma. Inchide usa in urma sa, apropiindu-se cu pasi usori de mine. Il privesc prin oglinda din fata mea, simtindu-ma o idee mai bine.
Ma cuprinde pe la spate, rezemandu-si barbia de crestetul meu. Privirea ii cade pe monturile mele, strangand puternic din dinti pentru a se abtine.

-Nu te oblig sa imi spui ceva din trecutul tau atata timp cat simti ca nu poti, insa chiar vreau sa stiu pentru ce risc o noapte dupa gratii. Nicklaus a cam ramas inconștient.

Pufnesc amuzata, intorcandu-ma cu fata spre el. De ce nu ma mira? Incerc sa imi gasesc cuvintele potrivite astfel incat sa il lamuresc macar pe jumatate, dar nu in totalitate.

-Cu Nicklaus ma stiu inca din perioada liceului. Dupa ce tatal meu l-a ucis pe al sau, a facut tot ce i-a stat in putinta sa imi distruga viata. Si chiar a facut-o. Katherina imi spunea doar tata, nimeni altcineva. Singura data in viata lui cand mi-a spus numele corect, a fost cu cateva minute inainte sa moara.

Inghite in sec, vazand cum isi tine in frau toate impulsurile. Ma strange la pieptul sau, sarutandu-ma tandru pe frunte. Vad cum expresia mea de necitit il face sa isi stranga buzele deranjat, imblanzindu-si privirea care acum cateva minute era apriga si agasata.

-Nu te ascunde de mine, iubito! Deschide-te in fata mea, iti promit ca ajutorul meu e fi benefic, nu te va afunda in intuneric asa cum crezi. Ai incredere...

Imi musc buza inferioara cu putere, in scurt timp privirea devenindu-mi incetosata din cauza lacrimilor. Imi trage buze dintre dinti, trecându-și un deget peste ea. Zambeste bland, vazand cum treptat toate zidurile pe care mi le-am construit se distrug, lasandu-l sa vada cum sunt cu adevarat. Cat de defecta sunt.

-Sunt defecta... soptesc cu glas stins.

Clatina frenetic din cap, stergandu-mi lacrimile care imi curg siroaie pe obraji.

-Nu esti defecta, iubito! Doar mult prea ranita.

Ma citeste ca pe o carte deschisa, complet neobisnuit mie. Dintotdeauna am vrut sa fiu imperceptibila, sa nu stie nimeni ceea ce simt cu adevarat. Insa in preajma sa simt nevoia sa ii arat adevarata mea fata, sa nu ma mai ascund.