–Ce naiba e neinregula cu tine? striga furioasa.
Clipesc perplex, incercand sa-mi gasesc cuvintele potrivite. Insa creierul meu nu poate procesa. De ce am facut asta? Nici eu nu stiu.
Deschid gura sa zic ceva, insa cuvintele imi raman blocate in gat.
–Cine e ala?
Isi ingusteaza privirea, incruntarea adancindu-se.
–Un prieten din copilarie, se rasteste aratand spre usa.
–Prieten... mormai gesticuland spre hainele ei sifonate.
Se uita cateva clipe la haine, trecandu-si o mana prin par. Ofteaza adanc, intelegandu-mi aluzia. Se lasa pe spatarul scaunului, frecandu-si ochii cu degetele.
–Stiu cum se vede la exterior, dar te asigur ca nu e asa cum crezi. Sa cari doua galeti de var nu e tocmai cea mai usoara activitate. Mai ales cand le cari singur.
–De ce nu mi-ai cerut ajutorul?
–Nu sunt genul care sa ceara ajutor, ma descurc mai bine singura.
–Dar de ajutorul lui ai nevoie, replic taios.
–A venit singur.
–Ceea ce aveam si eu de gand. Acum poti iesi din masina mea si sa te intorci la tipul ala care inca te asteapta in prag?
O privesc drept in ochi, vazand cum am lasat-o fara replica. Expira socata printre buzele intredeschise, stragandu-le mai apoi ferma.
–As fi vrut sa te chem la mine dar vad ca ai alte lucruri in plan. Distractie placuta cu blonda! imi ureaza scarbita iesind din masina furioasa.
De ce sunt asa dobitoc? M-am infuriat pe ea fara motiv cand ar fi trebuit sa fie taman invers. I-am taiat replica cand nu trebuia. I-am trantit in fata ceea ce nu voiam sa auzim niciunul din cauza orgoliului meu cat Casanova. Tipul ala nici macar nu m-a privit de sus sau ingamfat ca sa am motiv sa-l lovesc. Am facut-o din senin, pentru ca asa ma indemnau instincetele.
Imi sprijin fruntea de volan, strangandu-l puternic in maini. Dobitocule!
Ies din masina, parcurgand cei cativa pasi pana pe veranda rapid din cauza ploii puternice. Sun la sonerie, batand excesiv in usa.
Nimic.
–Katherine! Katherine, imi pare rau! strig batand tot mai tare.
Din nou nimic. Mai ca ma dau cu capul de usa exasperat de instinctele mele animalice. Continui sa bat, pana cand usa se deschide brusc, Katherine aparqnd in cadrul usii cu o expresie de nepatruns. Aproape ca o lovesc in cap, oprindu-mi mana la timp.
O privesc cu regret, inclinandu-mi capul intr-o parte. Nu schiteaza nimic. Ma priveste insa nu o face cu adevarat. Priveste cumva prin mine. Are privirea tulbure si mai intunecata, sprijinindu-se cu o mana de usa. Ceva imi spune ca isi sprijina tot corpul de usa.
Imi inghit nodul din gat, incercand sa imi imblanzesc privirea.
–Katherine... soptesc facand un pas in fata.
Tace. Cotinua sa ma priveasca neutra.
–Katherine!
Tresare parca scoasa din transa, clipind repetitiv. Isi scutura capul odata, strangandu-si ochii usor.
–Scuze, ai spus ceva?
–Esti in regula?
Aproba frenetic din cap, fortandu-si un zambet.
Incep sa devin tot mai suspicios in privinta ei. Nu ii pot intelege momentele astea de pierdere in care gandul ii zboara undeva departe, indepartandu-se de realitate. Si ideea e ca nu se intampla pur si simplu, ci doar in preajma mea. Oare o sperii?
YOU ARE READING
𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝
Romance• ᴅʀᴀɢᴏsᴛᴇ| ᴀᴄᴛɪᴜɴᴇ| ɴᴇᴡ ᴀᴅᴜʟᴛ Nu vei sti niciodata ce iti rezerva viitorul, insa vei sti sigur ca trecutul va fi mereu pe urmele tale. Cel putin asa este in cazul Katherinei Kennedy. A pierdut totul, adancindu-se intr-un intuneric profund fara cale...
