Jurnal de razboi

Prima zi pe front

Era dimineata. Soarele ardea cu putere. Pe cer nu era nici macar un nor. Se anunta a fi o vreme frumoasa toata ziua.

Era prima noastra zi pe front. Eram in valea Oituz, cu un aspect de campie. Nu pot sa spun ca valea era verde, deoarece fusese batatorita de soldatii care treceau in fuga pe campia odata proaspata a Oituzului. In departare se vedeau munti si se auzea susurul apei care curgea rapid.

Abia asteptasem sa ajung aici, deoarece dupa 4 zile de mers cu camionul, duceam lipsa de aer proaspat. Locul imi aducea oarecum aminte de valea raului Aries, care trecea pe meleagurile mele. Cand eram copil, mama ma trimitea cu vacile in acea vale, care imi ramasese intiparita in minte pana si in ziua de azi. Acum imi reaminteam toate detaliile din acea vale, a Ariesului. Nu, nu era acelasi lucru. In valea Ariesului erau salcii mari, copaci verzi si pomi fructiferi. Aici, in schimb, nu se afla nimic. Doar o vale lunga, cu iarba batatorita, si la o oarecare distanta, cate un copac.

Contemplam peisajul acesta din fereastra camionului. Soferul ne facu semn sa coboram din camion. Am coborat toti din camion si ne-am aliniat, alaturi de alte sute de mii de soldati. Un barbat masiv, puternic, care avea in jur de 45-50 de ani, se apropie cu pasi increzatori catre noi, privindu-ne in ochi. Incepuse sa vorbeasca, urland, pentru a auzi toata lumea care statea in fata lui:

-De acum inainte, o sa luptati pana o sa muriti pentru tara asta! Nimeni nu se va plange de nimic aici! O sa va ajutati reciproc, o sa fiti camarazi! Nu o sa se certe nimeni aici! O sa dormiti seara in corturi, dar fiind intotdeauna gata pentru un posibil atac nocturn! O sa primiti arme, o sa ucideti neincetat inamicii! Atat am avut de zis! Domnul sa fie cu noi! spuse el si se retrase.

Am aflat mai tarziu ca acel barbat impunator era comandantul. De fiecare data cand trecea, ne opream din drum si il salutam. Am primit fiecare o Flintă, care ne servea ca arma in acest razboi. I-am trimis sotiei mele o scrisoare, sa o anunt. Ce va urma? Arme avem, acum urmeaza partea mai grea..
Cam atat pentru capitolul acesta, sper ca va placut :3 Va astept criticile, ideile si sugestiile la comentarii. Va multumesc ca imi cititi cartea, va mai astept cu drag! O zi frumoasa va doresc :*