Celula asta de 3/2 imi aduce enorm de mult aminte de un sicriu. Lumina nu patrunde deloc aici. Doar din cand in cand, cand paznicul deschide usa masiva de fier a celulei, pentru a-mi aduce de mancare, lumina intra in spatiul asta.
Sobolanii umbla in voie pe aici, nu au nicio treaba. Deja ignor momentul cand mi se urca pe picioare. Am urme de la muscaturile lor.
Dorm pe o saltea pusa direct pe pamant, murdara si de slaba calitate. Mereu am dureri de spate.
E ingrozitor aici. Nu mai rezist. Simt ca voi muri in curand in ritmul asta.
Ce se va alege de mine?
N-am ce face altceva decat sa ma rog de o gramada de ori Domnului, fie sa imi dea drumul de aici, fie sa ma ia la el, in cel mai scurt timp.
Buna lume, scuzati-mi absenta.. promit ca ma tin de cartea asta. Pana la final.
CITEȘTI
Jurnal de razboi
Historical FictionCartea aceasta este din perspectiva strabunicului meu , iar faptele sunt reale .
