Jurnal de razboi

Ordine noi

Eram in a 6 zi de cand calatoream. Era o zi insorita. Prima zi care promitea sa fie frumoasa pana la final. Soldatii stateau si mancau in liniste. Era o liniste apasatoare. Eram tristi din cauza soldatilor pe care i-am pierdut in incident. Mi-am scos din traista mea o bucata de paine si putina branza si m-am pus sa mananc. Mihai statea alaturi de mine, scriind intr-un caiet. Mi-am indreptat privirea spre acel caiet si l-am intrebat in soapta:

-Ce scrii acolo, Mihai?

-N..nimic raspunse el ezitand.

-Haide domnule! Sunt cel mai bun prieten al tau! i-am spus eu frustrat.

-Bine mă. Dar nu râde, imi spuse el, intinzandu-mi caietul.

La zărirea caietului, am fost surprins. Nu m-am putut abtine sa il intreb:

-Mihai, tu scrii poezii?!

-Da. Altceva? ma intreba el neinteresat.

-De cand scrii? Vad ca scrii poezii frumoase, i-am zis.

-Scriu de la 16 ani, imi zise.

-Si de ce n-ai incercat sa le publici? l-am intrebat.

-Nu sunt bune. Sa incheiem subiectul, te rog.

-Bine, i-am zis.

Mi se parea putin ciudat comportamentul lui. Daca eu puteam sa scriu poezii, probabil le publicam si ma mandream cu ele. Dar el? El e convins ca nu scrie bine.

Trecusera 5 ore de atunci, iar linistea continua sa domine masina. Camionul se opri. In fata lui, un barbat imbracat in uniforma ii facu semn soferului sa se opreasca. Ne-am dat jos toti soldatii si ne-am aliniat. Acel om a inceput sa vorbeasca:

-Am primit ordin sa va oprim din drum de la Comandantul Pop. Frontul s-a mutat. 2 batalioane va asteapta pe frontul de la Oituz.

Ne-am urcat in masina, iar soldatii incepeau sa vorbeasca. Primisem ordine noi. Razboiul ne astepta in partea opusa. Trebuia sa ne conformam.
Cam atat pentru capitolul acesta, sper ca va placut :) Va astept cu critici, idei, sugestii si aprecieri :D Va multumesc ca mi-ati citit capitolul, va astept cu drag! O zi buna va doresc :3