Jurnal de razboi

Razboi --2--

Au trecut cateva zile de cand ma aflu pe front. Pierdem teren. Soldatii mor pe capete. Nu mai dormim in cort. Dormim direct pe pamant. In jur sunt cadavre. Stam in jurul focului, radem si glumim, si nici la cativa metri, cadavrele stau langa noi. E o atmosfera apasatoare, si un miros oribil. De nevoie ne-am obisnuit. N-am ce face, decat sa ma rog sa se termine, sa ne apere Dumnezeu, sa ajungem acasa cu bine..
Dimineata.

Lupta asta incepuse iar. Aceasi oameni. Aceleasi ordine. Aceasi arma. Acelasi scop pentru care luptam.

Mihai e langa mine mereu. E un camarad excelent. Are mult sange rece in el, ceea ce e necesar in vreme de razboi..

Am fost chemat de urgenta pana la general cam pe la ora 14:00. M-a chemat, deoarece trebuia sa semnez niste documente. L-am lasat pe Mihai cu restul soldatilor.

Cand m-am intors, nu mi-a venit sa cred ce am vazut. Mihai, prabusit pe jos. Mihai, plin de sange. Mihai, impuscat in umar. Nu, nu puteam permite chestia asta. Fara a ma asigura, m-am dus alergand pana la el, l-am ridicat nervos de pe jos, si l-am tarat pana intr-un loc sigur. Parea inconstient. I-am dat doua palme. L-am zgaltait. N-aveam altceva mai bun de facut decat sa il duc cumva cumva pana la infirmierie.

L-am dus la infirmierie. Starea ii se inrautatea. Incepea sa aiba febra, iar eu nu puteam sta langa el! M-am intors frustrat inapoi pe front, am luat in continuare viata unor oameni nevinovati, sperand ca fiecare sa ajunga intr-un loc mai bun.
Cam atat pentru capitolul acesta, eu sper ca v-a placut :) Va multumesc ca mi-ati citit capitolul, va mai astept cu drag! :3 O seara frumoasa va doresc :*