Jurnal de razboi

In libertate

Dupa o bucata mare de drum, am ajuns impreuna cu Mihai si inca cativa prizonieri si soldati inapoi la tabara noastra.
Piciorul inca ma durea, dar am primit tratament si durerea a devenit suportabila. Uneori simteam ca uit de ea. Desi era tot acolo, doar ca ma obisnuisem. Dupa cateva zile am inceput sa lupt din nou pe front.
Zilele se scurgeau lent. Eram incercuit de acelasi decor macabru.
Eram trist. Nu mai puteam da de sotia mea. Nici mama nu mai raspundea la scrisori. Nu stiam ce sa fac. Imi venea sa parasesc urgent frontul si sa plec acasa, dar imi era peste puteri. Ii scriam obsesiv, zi dupa zi. Asteptam cu sufletul la gura o scrisoare de la ea. Dar ea nu mai scria..
Mai mult ca niciodata imi doream sa se incheie razboiul, sa fiu sanatos si sa ma intorc inapoi acasa.