Jurnal de razboi

Capitolul 3

Am plecat de acasa, luandu-mi ramas-bun de la toti satenii ce imi ieseau in cale. Oamenii acestia s-au nascut si vor muri aici. Sunt in varsta si nu mai au puterea sa lupte in razboi, dar ii sustin moral pe cei care pleaca la lupta, spunand din cand in cand cate o rugaciune pentru ei.

 Sotia mea s-a ingrijit de tot, punandu-mi mancarurile mele favorite in traista de calatorie, alaturi de o calimara, o penita si niste foi, pentru scrisori.

-Promite-mi ca imi vei scrie de fiecare data cand vei avea ocazia, mi-a spus Mihaela cu vocea tremuranda din cauza lacrimilor.

-Iti promit, draga mea, ca iti voi scrie regulat, i-am zis. Dupa razboi, o sa ma intorc, promit. O sa ne reluam viata linistita si fericita.

-Ma voi ruga pentru tine.

-Te rog, ai grija de Vasile si de mama... Stii ca e singura, de cand a murit tata.  Sa treci pe la ea sa te asiguri ca e bine.

-Poti conta pe mine.

 Imi va fi un dor cumplit de toti , imi va lipsi locul acesta, sătucul acesta din munti, unde pasarile ciripesc in zori, trezindu-ma cu zambetul pe buze. Speram ca ma voi intoarce cat mai curand, sanatos si cu vesti bune.

Ne-am urcat intr-un camion care urma sa ne transporte pe front. Simteam oarecum ca nu vreau sa plec . Dar , daca esti dator patriei , esti gata sa-ti dai chiar si sufletul, nu?

Imi place sa cred ca Romania se va uni candva cu Transilvania.. Desi acestea au fost doar niste vise de veacuri ale poporului roman, simt ca vom fi o tara unita, ca ne va curge acelasi sange in vene, pe acelasi pamant.

Noi am mers la lupta cu fruntile sus, fara avea vreo garantie ca ne vom mai intoarce la neveste, la copii. De dragul Romaniei, ne vom da pana si sangele pe front. Nu vom mai trai niciodata sub comanda altor tari. Mai bine morti in lupta, decat slugile altora. 

De acum, niciun popor nu va mai putea sa ne zadarniceasca planul: Unirea intr-un stat independent. Avem exemplul lui Mihai-Voda. El a reusit, si noi vom putea reusi. Unirea e dorinta arzatoare a romanilor de atatea veacuri. Acum este timpul.

Acum vom lupta cu pretul propriului sange pentru urmasii nostri. Macar ei sa aiba un viitor mai luminos.

De acum se va scrie istorie.

Atat pentru capitolul ăsta, sper ca v-a placut.