Era normal sa mor atat de repede? Sa nu simt gustul victoriei sau al infrangerii pe front? Sa nu apuc sa simt mirosul acrisor al sangelui, mirosul fumului care iesea din pusti? Nu, vroiam sa simt toate astea. Vroiam sa ma lupt pentru tara asta, pentru idealurile ei. Nu puteam permite asa ceva. O dorinta, aproape involuntara m-a facut sa pun mana pe cutitul meu si sa ma strecor prin spatele camionului in cea mai mare liniste posibila, urmat in tacere de Mihai. Ne indreptam amandoi spre camionul inamicilor. Camaradul meu avea la el o bomba, dar doar atat.. n-aveam arme. Cu o miscare rapida, m-am strecurat prin spatele unui inamic, l-am prins de gura, i-am taiat gatul si l-am lasat incet la pamant. Mihai, in tot acest timp, plasa bomba in camionul inamicilor. Aveam 5 minute pentru a ne intoarce la camionul nostru, sperand ca acesta sa poata porni. Am ajuns acolo, si am strigat soferului sa se indeparteze cat mai repede de acolo. Inamicii,care intre timp capturasera cativa soldati, fiind incantati de asa zisa victorie, nici macar nu observasera ca masina se indeparta. Au ramas acolo, razand si glumind. Glumind au sarit toti in aer.
Reusisem sa salvez niste vieti, din mainile reci si de fier ale asupritorilor. Dar pierdusem soldati. Asta ne umbrea toata bucuria.
Acum, ce va urma? Nici macar nu am ajuns inca pe front..Sper sa nu mai avem parte de asemenea incidente..
Cam atat pentru seara asta, sper ca v-a placut,sunt gata sa va ascult propunerile, sugestiile si criticile :) . Va multumesc ca ati citit, va mai astept cu drag! O seara frumoasa :*
CITEȘTI
Jurnal de razboi
Historical FictionCartea aceasta este din perspectiva strabunicului meu , iar faptele sunt reale .
