Jurnal de razboi

Primesc o scrisoare

E a 3a zi pe front. Primesc o scrisoare. O pun in buzunarul interior al gecii camuflate. Vine seara, o deschid nerabdator:
Dragul meu sot,
Imi pare nespus ca nu am reusit sa iti scriu. Poate te-am suparat. Te rog sa ma ierti. Am sa fiu scurta, deoarece am mult de lucru. Mama ta s-a imbolnavit. A facut pneumonie. E tintuita la pat de 3 zile. Ma duc zilnic la ea. Ii pregatesc mancare, ii fac curat, ea nu mai poate din pacate. Sper sa isi revina in curand. Il duc si pe Vasile azi sa o vada, isi simt lipsa reciproc.
Vasile e bine. E putin racit. Dar va fi bine, a stat mult timp in casa. Eu iti duc dorul.
Te sarut, sotioara ta.

Scrisoarea de la ea fusese chiar scurta. Dar mama era bolnava, si asta ma ingrijora foarte mult. Ma bucur mult ca sotia mea are grija de ea, acum cand mama nu mai are pe nimeni pe lume inafara de mine. Ma bucur ca m-a anuntat de toate lucrurile astea. E prima scrisoare care o primesc de la ea. Nu o judec ca nu imi scrie. E foarte obosita si are mult de lucru. Ii voi scrie eu, daca ea nu imi scrie. Eu tot o iubesc cu patima, chiar daca ea nu mi-o zice. Eu stiu ca ma iubeste.
Cam atat pentru capitolul acesta, scuzati-ma ca e asa de scurt, dar am mult de invatat, am simularile luni si marti si m-am ambitionat sa iau 9 la ambele materii, desi nu cred ca imi va iesi figura :))) Multumesc ca imi cititi cartea, va mai astept cu drag! O dupa-amiaza frumoasa va doresc :*