Mihai nu incepea sa-si revina, si asta ma ingrijora extrem de tare. Imi era teama ca puteam sa-mi pierd camaradul.
Pe front lumea era agitata. Nimeni nu mai glumea seara, in jurul focului. Pierdusem multi oameni, iar in jur era o atmosfera mormantala. Taceam toti. Tineam momente solemne.
Atacurile dusmanilor incepeau sa se imputineze. Desi unii credeau ca se retrag, in sinea mea, puteam sa jur ca nu e o simpla retragere.
Ne pregateau o invazie, in toiul noptii. Au sarit ca lupii pe noi. Au ucis multi oameni. Noi eram nepregatiti, dar am incercat sa le tinem piept, cum am putut.
La ora 3 dimineata am simtit o lovitura in cap, iar ultima imagine pe care am vazut-o a fost figura unui barbat care ranjea. Dupa care am lesinat.
M-am trezit intr-o celula gri si rece. Am fost luat prizonier.
Nu stiu daca voi reusi sa ies cu viata de aici.
Cam atat pentru capitolul acesta, eu sper ca v-a placut :) Nu uita sa-mi lasi in sectia de comentarii parerile si sugestiile tale cu privire la cartea asta.
Seara frumoasa va doresc. <3
KAMU SEDANG MEMBACA
Jurnal de razboi
Fiksi SejarahCartea aceasta este din perspectiva strabunicului meu , iar faptele sunt reale .
