Jurnal de razboi

Incident

Era seara. Ploaia cadea in stropi mari, care se izbeau zgomotos de placa metalica a camionului. Toata lumea dormea. Inainte de somn, toti spuneau glume si diverse legende, pentru a nu se plictisi. Doar eu eram treaz. Ma gandeam la sotia mea. Imi lipsea. Imi lipsea Vasi, baietelul meu. Oare imi duceau dorul? Speram ca in cel mai scurt timp sa ma intorc inapoi, sa pot sta langa familia mea, sa fim linistiti, sa traim fericiti..

Dintr-o data se auzi o bubuitura, iar camionul se opri atat de brusc, incat toata lumea se trezi speriata. Eram atacati. Soldatii se agitau nelinistiti prin camion. Camionul trebuia sa porneasca in cel mai scurt timp, deoarece ne aflam pe un teren minat, iar langa noi, o bomba ameninta sa explodeze in cel mai scurt timp. Ce era de facut? Urma sa murim acum, de mana inamicilor? Nu, nu-mi doream asta. Mihai se ruga, iar eu, ei bine, strangeam la piept poza alb-negru cu sotia si copilul meu, Vasile.

Cam atat pentru seara asta, sper ca v-a placut, o Noapte Buna sa aveti :3