Psychologist - H.S.

Capitolul 37

Sfârșit. Sfârșit de nesiguranță. Sfârșit de suferință. Început. Început de viață. Început de iubire continuă. Început de noi.

A trecut un an de când Jamie e închis. Edward s-a căsătorit cu o blondină dulce, Kara. Adrian și Daiana își pregătesc nunta. Rafael e împreună cu Juliet, care este însărcinată în aproape 9 luni. Cabinetul meu funcționează ca pe roate, foarte mulți oameni pleacă vindecați de la mine, după câteva ședințe de terapie, și îmi mulțumesc prin mii de cuvinte frumoase, atât persoanele în cauză, cât și familiile lor. Am o satisfacție atât de mare când îi văd bine. Nu pot să exprim asta în cuvinte.

Cum nu pot să exprim fericirea pe care o simt azi.  Harry... Harry e cu mine. De fapt, nu e cu mine acum. Este jos, cu toți prietenii lui, îmbrăcându-se. Eu sunt în baia de la etaj. Mă uit în oglindă și râd, acum plâng. Pentru că a trecut timpul repede și nu îmi vine sa cred că suntem aici.

— Dacă plângi, sparg ușa și te bag cu capul sub duș! îi aud vocea Daianei din dormitor.

Îmi așez pentru ultima oară rochia, zâmbesc, îmi șterg lacrimile, fără să îmi stric machiajul simplu și ies din baie.

— O, Doamne! își pune Juliet mâinile la gură. Se uită toate la mine uimite și fericite.

— Cum e?

— N-am cuvinte. mi-o taie Daiana, aproape plângând. O să leșine Harry, ai să vezi!

Mă uit în oglinda mare din dressing. Este rochia mea, aleasă de mine și de Harry, rochia care mă face fericită. Juliet îmi pune cerceii micuți, Daiana îmi așază un colier foarte subțire și îmi pun pantofii.

— Haide, mă duc să îi anunț că venim! Harry e gata deja, să știi! fuge Daiana din cameră.

— Ești bine? o întreb pe Juliet când o văd așezându-se obosită.

— Sper că are și ea răbdare azi ca să mă pot bucura și eu de ziua asta. oftează râzând, mângâindu-și burta imensă.

— Doamne, poate e ziua fericirii pentru toată lumea! spun și râdem amândouă.

— Da, nu! spune serioasă și se uită la burtă, dând din cap.

— Sophia! îi aud vocea șocată a lui Liam. Sunt foarte emoționat! îmi spune zâmbind cu gura până la urechi.

— Haide, nu fi mieros că mă faci să plâng! îi spun și arunc cu o pernă în el. Scutură din cap și îmi întinde mâna. Pentru că tatăl meu nu este aici, Liam o să mă conducă până la Harry. Îi prind brațul și ieșim din cameră.

Se aud râsete de jos și îi aud vocea panicată a lui Harry. Abia aștept să îl văd.

— Domnilor, doamnelor, intră mireasa! aud vocea lui Liam și încep să râd.

Coborâm scările ușor și îl văd. Ochii îi sunt plini de fericire și de lacrimi. Mă privește fără să clipească și nu face nicio mișcare.

— Fir-ar! I-am promis că n-o să plâng! își șterge repede ochii și toată lumea râde.

— Frate, e soția ta! Să ai grijă de ea și de inima ei! îl îmbrățișează Liam pe Harry. Toată lumea aplaudă. Nepoțelele lui Harry s-ar fericite dintr-o parte în alta.

— Te iubesc e puțin spus! mă îmbrățișează strâns.

— Te iubesc, suflet curat! îi spun și îi prind obrajii cu palmele. Își strivește buzele puternic de ale mele și nu mai aud nimic altceva decât inimile noastre bătând puternic.

Toată lumea ne aplaudă și cu toții sunt fericiți pentru noi.

În scurt timp plecăm spre biserică. Klaus și Camille sunt deosebiți. Ei sunt nașii noștri și sunt atât de recunoscătoare pentru ei. Ajungem imediat. Este soare, dar nu este căldura aia de te topești. Este doar o zi din mai. Atât de frumos este. În curtea bisericii sunt zeci de pomi înfloriți și mii de flori colorate care vestesc primăvara.

Camille îi prinde brațul lui Harry, iar eu îi prind brațul lui Klaus. Mă privește tăcut, dar fericit. Camille se întoarce și îmi sărută fruntea. Îi strâng mâna și se întoarce la locul ei zâmbind cu ochii în lacrimi.

Preotul ne face semn să înaintăm pe covorul roz. Harry și Camille ajung în fața altarului și se așază într-o parte. Lumea de pe scaune aplaudă când începem să mergem și noi pe același covor plin cu flori. Klaus îmi sărută obrazul și se așază în spatele lui Harry. Camille e în spatele meu. Preotul începe slujba. Afară este minunat de cald și de frumos. Harry îmi strânge mâna zâmbind, fără să își ia ochii de la mine. Râde, plânge, zâmbește, se bucură. Și eu... și eu fac la fel. Mă bucur de iubitul meu, de soțul meu și de tatăl copilului pe care îl port de două luni.

După treizeci de minute de apropiere fața de Dumnezeu și de binecuvântare, slujba se termină. Toți aruncă petale de flori înaintea pașilor noștri și toată lumea se bucură.

Ajungem repede la restaurant. Totul este în aer liber. Este o atmosferă romantică pentru toată lumea. Orchestra cântă valsul vienez pe care îl ador.

— Te iubesc, Sophia Styles, regina inimii mele!

Muzica trece prin inimile noastre și într-un moment de fericire enormă, pe care inima mea aproape că nu o poate suporta, închid ochii și îi sărut buzele trandafirii. Își așază palma pe abdomenul meu și mă sărută neîntrerupt.

— Te iubesc, Harry Styles, iubirea mea nemărginită! 

~ Sfârșitul cărții ~